Buna Vestire prăznuită la Mănăstirea Săraca
La praznicul Bunei Vestiri, Mănăstirea Săraca din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei şi-a sărbătorit hramul paraclisului de iarnă. Bucuria sărbătorii a fost marcată de prezenţa Preasfinţitului Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, în mijlocul obştii de călugări, condusă de arhim. Climent Vântu, stareţul mănăstirii.
Cu acest prilej, PS Paisie Lugojanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul de iarnă cu hramul „Buna Vestire“. La Sfânta Liturghie, numeroşi credincioşi, printre care foarte mulţi copii, s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a subliniat că „avem bucuria astăzi că suntem încredinţaţi de Arhanghelul Gavriil că s-a făcut începutul mântuirii noastre, prin aceea că Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, primeşte ca să fie lucrătoare în planul pe care Dumnezeu îl are pentru mântuirea lumii. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, petrecând înţelepţeşte viaţa noastră în pământul acesta şi cu bucurie aleasă zilele Postului Sfintelor Paşti, să ne împărtăşim cu Hristos în urcuşul nostru duhovnicesc spre Înviere“. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul coral „Theophoros“ al Arhiepiscopiei Timişoarei, condus de diac. dr. Ion-Alexandru Ardereanu. La finalul slujbei, Preasfinţia Sa a transmis tuturor credincioşilor prezenţi şi vieţuitorilor mănăstirii binecuvântarea şi purtarea de grijă a Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului.
Mănăstirea Săraca este aşezată în localitatea Şemlacul Mic, comuna Gătaia, la o distanţă de 67 de kilometri sud de Timişoara. Construcţia noului paraclis cu hramul „Buna Vestire“ a fost începută în anul 2000 cu binecuvântarea IPS Nicolae, iar lucrările de pictură au fost finalizate în anul 2007 şi binecuvântate de PS Paisie Lugojeanul. Odorul cel mai de preţ al mănăstirii îl reprezintă biserica veche cu hramul „Schimbarea la Faţă“, care datează de la jumătatea secolului al XV-lea, fiind ridicată pe locul unui lăcaş mai vechi. Aceasta a fost rezidită din piatră şi cărămidă în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana, trimis aici de Sfântul Nicodim (de la Tismana), şi apoi renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici şi fiii săi, Nicolae şi Chiriac. Arhitectural, biserica este în formă de cruce greacă cu braţele libere; absida altarului este semicirculară şi naosul acoperit cu o turlă octogonală. La exterior, biserica este lipsită de orice decoraţie, având forme masive şi o volumetrie foarte sobră. Pridvorul actual a fost adăugat în secolul al XIX-lea. Pictura bisericii datează din 1730 şi este realizată de zugravii Andrei, fiul său Andrei, Ioan şi Chiriac, vrednici urmaşi ai iconografiei bizantine din ţara noastră.