Calea Sfinţilor este calea Sfintei Cruci

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit la finalul procesiunii Calea Sfinţilor un cuvânt de învăţătură pe esplanada Catedralei patriarhale, pe care îl redăm integral în continuare.

Anul acesta, 2010, este Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei Româneşti. Când mărturisim credinţa ortodoxă în Sfânta Treime ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, pentru că Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne-a descoperit iubirea Preasfintei Treimi pentru lumea întreagă. Instrument de tortură şi de ocară în Antichitate, Crucea a fost transformată de Hristos în semn de biruinţă al iubirii smerite asupra egoismului, semn de biruinţă al sfinţeniei asupra păcatului şi semn de biruinţă al vieţii asupra morţii. Astfel, Sfânta Cruce este semnul credinţei în Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. Iată de ce semnul luminos al Sfintei Cruci ne arată calea mântuirii sau calea vieţii veşnice, iar Sfânta Cruce este prezentă în toate slujbele Bisericii Ortodoxe, pe Sfântul Altar, pe Iconostas, pe turlele bisericii, în casele creştinilor şi pe mormintele creştinilor, pe marginea drumurilor sau la răscruce de drumuri, pe coline şi munţi, lângă izvoare sau fântâni. Peste tot, Sfânta Cruce ne binevesteşte iubirea lui Hristos, iubirea Preasfintei Treimi pentru noi. Hristos Cel ce a spus "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14, 6) este nedespărţit de Cruce, iar Crucea, nedespărţită de Hristos. De aceea, Calea care ne arată Adevărul Vieţii veşnice este Drumul sau Calea Crucii. Puterea Sfintei Cruci a lui Hristos au cunoscut-o mai ales Sfinţii Martiri, ca Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sau Sfinţii Cuvioşi, ca Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, dar şi apărătorii credinţei ortodoxe în luptă cu păgânismul sau în luptă cu ereziile, cum au fost Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, care au descoperit Crucea lui Hristos pe cer – Sfântul Constantin cel Mare, în anul 312, şi în pământ – Sfânta Elena, în anul 326, la Ierusalim. Sfânta Cruce, păzitoarea creştinilor Iată, acum această Sfântă Cruce a lui Hristos, descoperită de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, a ajuns la noi, la Bucureşti, în preajma sărbătorilor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie şi Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, amândoi fiind ocrotitori ai Capitalei României. Aceasta este o mare binecuvântare şi o mare bucurie pentru noi toţi în anul omagial al Crezului Ortodox, al credinţei noastre în Hristos Cel Răstignit şi Înviat, Care ne-a descoperit nouă iubirea Preasfintei Treimi pentru întreaga lume. De aceea, ierarhi, cler şi popor cântăm în pelerinajul pe Calea Sfinţilor: "Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim". Pentru această mare binecuvântare şi pentru această mare bucurie, mulţumim din tot sufletul Înalt Preasfinţitului Părinte Pavlos, Mitropolit de Dramas şi Exarh al Macedoniei, care, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade, ne-a adus aici la Bucureşti Cinstitul Lemn al Sfintei şi de viaţă făcătoare Cruci a lui Hristos, pentru ca toţi pelerinii veniţi la hramul Catedralei patriarhale din 27 octombrie să se închine Sfintei Cruci, păzitoarea creştinilor. Aducerea Sfintei Cruci din Grecia în România în aceste zile este un simbol al comuniunii frăţeşti între Biserica Ortodoxă a Greciei şi Biserica Ortodoxă Română, un semn de prietenie între poporul grec şi poporul român. În acelaşi timp, aceasta este o mărturie comună pe care trebuie să o aducem împreună toţi creştinii astăzi, într-o lume în care se află multă suferinţă şi multă dezorientare. Felicităm pe toţi pelerinii, ierarhi, clerici şi mireni care sunt aici prezenţi şi pe toţi cei ce vor veni să primească ajutorul Sfintei Cruci şi al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, spre a ne întări în credinţă, nădejde şi iubire, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră. † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române