Calea „vindecării spirituale“

Cotidianul francez "La Croix" ne oferă în ediţia din 18 februarie un articol semnat de Céline Hoyeau, care ne vorbeşte despre încercările Bisericii Americane de a-i apropia pe credincioşi de Taina Spovedaniei, mai ales în perioada Postului Paştelui. De câţiva ani, au fost organizate în dioceze campanii publicitare vaste în momentul postului, pentru a-i stimula pe catolici să redescopere această taină.

Am fost implicat în practici oculte?", "Am încercat să-I dau lui Dumnezeu toată dragostea din sufletul meu?"... Numită "Confession", o nouă aplicaţie iPhone a fost lansată pentru a-i ghida pe credincioşi pas cu pas către dezlegarea păcatelor. Dacă Vaticanul s-a grăbit să precizeze că aceasta nu înlocuieşte Taina Spovedaniei, pentru care nu poate servi decât drept pregătire, nu este însă lipsit de importanţă faptul că aceasta a primit binecuvântarea unui episcop american, Mgr Kevin Carl Rhoades, episcop al diocezei Fort Wayne-South Bend (nord). De câţiva ani, Biserica Americană desfăşoară într-adevăr eforturi fără precedent pentru a-i determina pe catolici să redescopere Taina Spovedaniei, căzută în uitare dincolo de Atlantic. Pentru al doilea an consecutiv, la Boston se desfăşoară o campanie vastă, intitulată "The Light is On For You" ("Lumina este aprinsă pentru voi"), care va demara pe 9 martie. "Preoţii au petrecut ore în şir pentru a spovedi non-stop" "Catolicii nu se mai spovedesc", explică Scot Landry, unul dintre organizatorii acestei campanii. "Obiectivul nostru este de a comunica, cât mai mult posibil, şi de a ne adapta programului oamenilor, pentru a-i ajuta pe cei care nu au mai fost să se spovedească de mult timp să îndrăznească să facă acest pas." În timpul postului, toate bisericile diocezei îşi vor deschide confesionalele miercuri seara, de la ora 18:30 la ora 20:00. Anul trecut, această operaţiune a avut deja un succes evident. Trei mii de persoane s-au spovedit în şase săptămâni, se felicită Scot Landry: "Unii nu se mai spovediseră de 30 sau 40 de ani. Preoţii au petrecut uneori două ore spovedind non-stop". Americanii au pierdut noţiunea de păcat şi de pocăinţă Aceste iniţiative arată neliniştea Bisericii Americane: "Oamenii de azi nu ezită să-şi povestească viaţa pe Internet sau la televiziune, atunci de ce sunt reticenţi să-i spună lui Dumnezeu ceea ce au făcut?", se întreba cardinalul Donald William Wuerl la Washington, în 2007. Pentru unii, dezafectarea confesionalelor datează din anii 1960. "Ca reacţie la un exces de rigiditate înainte de Vatican II, am avut în Biserică tendinţa de a relativiza păcatul, de a scuza totul", analizează P. Jeffrey Grob la Chicago. Pentru aceasta, americanii au pierdut sensul examenului conştiinţei şi chiar noţiunea de păcat şi de pocăinţă. "Oamenii recurg astăzi la psihiatru în mod excesiv, pentru cazuri care ar necesita foarte des o simplă îndrumare spirituală", estimează acesta, subliniind că Biserica Americană trebuie să se formeze mai mult în această direcţie a îndrumării. Subvenţie de la Guvern pentru construirea unei catedrale ortodoxe la Bucureşti Revista "Service Orthodoxe de Presse" anunţă într-un articol publicat în ediţia din 11 februarie că Guvernul României va acorda o subvenţie pentru construirea unei catedrale ortodoxe în centrul Bucureştiului. Guvernul român a anunţat pe 10 februarie că intenţionează să ofere o subvenţie de mai mult de două milioane de euro pentru construirea unei catedrale ortodoxe gigantice în centrul Bucureştiului, un proiect lansat în anul 2000 de patriarhul Teoctist, primatul Bisericii Ortodoxe Române din 1986 până la moartea sa, în 2007. "Guvernul a alocat suma de 10 milioane de lei pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului", a anunţat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Munteanu, într-un comunicat citat de AFP. Guvernul român hotărâse deja, în octombrie 2007, să lanseze o contribuţie naţională pentru a finanţa construirea catedralei. Primul-ministru din acea vreme, Călin Popescu-Tăriceanu, anunţase atunci că statul era pregătit să aloce 10 milioane de euro pentru construirea edificiului, dar această subvenţie nu a fost acordată, ţara fiind lovită din plin de criza financiară şi economică din 2008. În iunie 2010, Preasfinţitul Ciprian, Episcop vicar-patriarhal, asigurase că această construcţie nu se va face cu bani publici. "Pentru a evita posibilele comentarii răuvoitoare, precizăm că nu se va construi din fonduri publice pentru că Guvernul nu a dat nici un ban, ci din fonduri provenite dintr-un credit", a indicat Preasfinţia Sa. Totuşi, conform AFP, la sfârşitul lunii decembrie, actualul primat al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Daniel, ar fi solicitat o participare a statului pe lângă donaţiile credincioşilor. "Catedrala Mântuirii Neamului", care va fi zidită pe un teren de 11 hectare, în centrul Bucureştiului, în apropierea Casei Poporului, construită de fostul dictator comunist Nicolae Ceauşescu, va avea o înălţime de 120 de metri şi va putea primi 5.000 de persoane. Vânzarea directă, aproape de consumator În final, propunem un articol din sfera agriculturii, publicat în săptămânalul francez "La Vie" pe 17 februarie şi care poartă semnătura lui Christine Monin. Aceasta prezintă succesul pe care îl au fermele cu vânzare directă şi care sunt plasate în locuri accesibile clienţilor. Consumatorii şi ţăranii sunt seduşi de această nouă formulă, gaj al calităţii şi al veseliei. O sâmbătă dimineaţa de februarie. Maşinile se succed în faţa fermei lui Pierre şi a lui Elisabeth Vieren, la Staple, în inima Flandrei. Cu coşul în mână, vizitatorii vin să facă aici cumpărăturile pentru toată săptămâna. De doi ani şi jumătate, familia Vieren a deschis un magazin pe exploataţia lor porcină. În vechiul hambar amenajat după normele sanitare, Elisabeth şi fiul său Benjamin propun cârnaţi, şuncă şi fileuri făcute din porcii pe care aceştia îi cresc la ferma lor, dar şi fructe, legume, carne de vită şi brânzeturi furnizate de producători din regiune. Prospeţime şi calitate garantate. Iniţiativa i-a aparţinut lui Benjamin, 30 de ani, moştenitor al fermei. "Trebuia să găsim un mod de a pereniza exploataţia. Aveam două posibilităţi. Fie să mărim talia crescătoriei, fie să diversificăm activitatea. Am optat pentru a doua soluţie, mizând pe atuurile fermei noastre - apropierea de un ax rutier, cadrul ei primitor şi calitatea produselor noastre - pentru a ne lansa în vânzarea directă." Sute de agricultori dezvoltă aceste forme de distribuţie cât mai aproape de consumator, fie că vând direct sau în circuit scurt (cu maximum un intermediar). Dacă datele pentru evaluarea exactă a amplitudinii fenomenului lipsesc, câteva anchete reprezintă mărturia succesului lor. Astfel, în 2005, în Franţa, 16,3% din exploataţii, adică 88.600, practicau vânzarea directă. Dacă acest mod de distribuţie nu este nou - pieţele în aer liber şi vânzarea la fermă există de secole -, a cunoscut un declin sub efectul modernizării agriculturii şi al dezvoltării suprafeţelor mari. Vânzarea directă este o mare miză şi pentru colectivităţi. "Este un mod de a recrea legătura oraş - provincie, de a spori atractivitatea unui teritoriu, de a-l însufleţi şi de a menţine locurile de muncă", subliniază Isabelle Froux, responsabilă cu circuitele scurte în cadrul Adunării permanente a camerelor de agricultură. În 2009, Ministerul Agriculturii crea un plan de acţiune pentru a încuraja dezvoltarea circuitelor scurte, sprijinit de Legea modernizării agriculturii din iulie 2010. "Este o premieră. De obicei, ministerul susţine agricultura capitalistă productivistă", afirmă Yuna Chiffoleau. Circuitele scurte se înscriu mai pe larg în reflecţia asupra dezvoltării durabile. Dar aceste modalităţi de distribuţie sunt cu adevărat ecologice? Se întâmplă des să vedem un producător care face sute de kilometri pentru a-şi livra marfa. "Dincolo de consumul carburantului, trebuie să conştientizăm că vânzarea directă favorizează biodiversitatea, încurajează producătorii să adopte practici mai respectuoase cu mediul înconjurător", observă Yuna Chiffoleau. Dar, dacă vânzarea directă şi circuitele scurte sunt în plină efervescenţă, acestea întâmpină şi dificultăţi. Sectorul trebuie încă să se mai restructureze. "Oferta este împrăştiată şi fiecare joacă într-o ordine dispersată. Nu există norme, iar unii oportunişti nu respectă principiile. Consumatorii sunt cei care trebuie să fie vigilenţi, să se arate curioşi, să pună întrebări, pentru ca lucrurile să avanseze", subliniază aceasta. Text tradus şi adaptat de Georgiana Bâra