Când copiii cresc fără părinţi

Era o fetiţă cât o cizmă de viaţă, tunsă atât de aspru, încât pe alocuri i se vedea pielea capului. Plângea, şi plânsul îi era profund, cu şiroaie de lacrimi şi suspine ce îi zbăteau pieptul cu puterea unui om mare. Era bolnavă şi speriată, iar girofarurile maşinii şi toată agitaţia din jurul ei păreau să-i sporească şi mai tare temerile. Nu era în schimb speriată de tatăl atât de beat, care se mişca haotic, încât din clipă în clipă te aşteptai să-l vezi căzând. Îl privea atent, cu ochii mari, de parcă, într-o lume inversată, ea era adultul care trebuia să aibă grijă de copila de numai 4 ani.

Mama, preocupată de bunăstarea materială a familiei, plecase la mii de kilometri să muncească pământurile spaniolilor. O lăsase pe Ana în grija bărbatului, prea preocupat însă cu băutura pentru a mai lua seama îndeaproape la ghemul de om pe care li-l dăruise viaţa. Doar o bunică din vecini mai venea uneori să vadă dacă are ce mânca. Acum, în faţa medicului de la Ambulanţă, îşi frângea mâinile plângând că nu mai avusese pentru Anuţa, aşa cum îi mângâia numele copilei, nici măcar nişte ceai de sunătoare. "Că sigur o făceam eu bine cu ceaiul ăla." Tot ea chemase şi Salvarea, speriată de respiraţia îngreunată a copilului. Tatăl era mult prea pierdut în aburii alcoolului pentru a vedea că puiul de om nu mai putea nici măcar să coboare din pat ca să se joace pe podeaua zdrenţuită şi goală. Cifre alarmante În iunie anul trecut, în România se înregistrau aproape 90.000 de copii ai căror părinţi erau plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, 26.747 proveneau din cele 18.793 de familii în care ambii părinţi aleseseră să plece şi să-şi lase copiii în grija altora, fie la rude de până la gradul IV, marea lor parte, fie în sistemul de protecţie specială, asistenţi maternali sau centre de plasament. În alte aproape 36.000 de familii, doar unul dintre părinţi alesese să muncească în altă ţară. Ana este unul dintre cei 51.000 de copii cu unul dintre părinţi plecat să-şi facă un rost pe alte pământuri. Şi mai greu este pentru cei 11.000 de copii rămaşi acasă care provin din familii în care părintele unic susţinător este plecat la muncă în străinătate. Acestea sunt statisticile deţinute de Autoritatea Naţională de Protecţie a Copilului pe baza datelor furnizate de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului. Numărul acestor copii ar putea fi însă şi mai mare, căci, deşi potrivit legii, cetăţenii români care au copii minori în îngrijire şi doresc obţinerea unui contract de muncă în străinătate au obligaţia de a notifica cu 40 de zile înainte de plecare Serviciul Public de Asistenţă Socială şi trebuie să nominalizeze persoana în a cărei întreţinere şi îngrijire rămân copiii, nu toţi respectă aceste prevederi. Cifre neoficiale vorbesc astfel de aproximativ 350.000 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Vestul ţării este cel mai afectat de fenomen Situaţia copiilor ai căror părinţi sunt emigranţi a făcut şi subiectul unor studii de specialitate, unul dintre ele, derulat de Fundaţia Soros, prezentând şi împărţirea pe zone geografice a copiilor lăsaţi singuri în ţară. "Din punct de vedere al răspândirii geografice, datele arată că regiunile cele mai afectate de fenomen sunt vestul ţării (Banat, Crişana, Maramureş), unde proporţia elevilor de gimnaziu care au părinţi în străinătate este de 27% din numărul total de elevi, şi Moldova, unde este de 25%. Cei mai mulţi părinţi migranţi sunt în Italia: 55% dintre mamele migrante ale copiilor intervievaţi şi 40% dintre taţi", se arată în studiul Soros. Consiliere psihologică Dincolo de cifre, cel mai important pentru aceşti copii este felul în care dezvoltarea lor psihică este afectată de lipsa unui părinte sau a ambilor. "Migraţia pentru muncă a părinţilor are atât efecte pozitive, cât şi efecte negative asupra copiilor rămaşi acasă. Principalele efecte pozitive sunt legate de bunăstarea materială a copiilor (îmbunătăţirea condiţiilor de locuire, telefon mobil, computer etc.). Între efectele negative este interesant de remarcat faptul că plecarea unuia dintre părinţi determină, în unele cazuri, o deteriorare a relaţiei copilului cu părintele rămas acasă. Alte efecte negative se întâlnesc la nivel psihologic. Datele de anchetă confirmă existenţa unei asocieri semnificative între absenţa ambilor părinţi sau doar a mamei şi frecvenţa simptomelor de deprimare la copii", arată datele cercetării sociologice. Potrivit UNICEF, o treime dintre copiii abandonaţi sunt depresivi, iar în ultimii ani au existat peste 20 de sinucideri în rândul minorilor din România. Mai clar, avertizează psihologii, copiii aceştia se simt neiubiţi şi chiar abandonaţi, asociind lipsa părintelui cu decesul acestuia sau divorţul. Către psihologi şi ajutorul pe care aceştia l-ar putea oferi acestor copii se îndreaptă şi recomandările specialiştilor aferente cercetării sociologice. "O primă recomandare către autorităţile competente în domeniu, care ar trebui să găsească soluţii de a întări relaţiile între şcoală şi sistemul de asistenţă socială, este să se rezolve criza de psihologii şcolari din şcolile româneşti, mai ales din cele din mediul rural." În condiţiile în care însă, "în zonele din România de unde provine masiv forţa de muncă emigrată - mediul rural şi oraşele mici şi medii -, circa 85% din şcoli nu au psiholog", după cum se arată într-un raport prezentat de un europarlamentar român forurilor europene, acest deziderat este unul cu şanse de îndeplinire pe termen lung. Duminica migranţilor, zi de rugăciune şi reîntâlnire Grijă pentru copiii lăsaţi în ţară şi părinţii plecaţi în afară s-a manifestat şi din partea Bisericii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române decizând instituirea unei duminici anume, prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în care preoţii să se roage pentru cei ce aleg să plece în străinătate. "În Duminica românilor migranţi, celebrată în ziua de 16 august, cei de acasă şi cei veniţi de departe au prilejul de a se ruga împreună la Sfânta Liturghie. Astfel, toţi preoţii de la parohii şi mănăstiri sunt chemaţi să se roage în mod deosebit pentru românii din străinătate, ca Mântuitorul nostru Hristos să-i izbăvească de încercări sau necazuri, să-i ajute să-şi păstreze credinţa ortodoxă şi identitatea românească şi să cultive ajutorarea frăţească", a anunţat în februarie 2009 Patriarhia. "Duminica migranţilor" fusese însă pentru prima dată sărbătorită în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, încă din 2006, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. În timpul Sfintei Liturghii, la ectenia întreită, au fost înălţate rugăciuni de cerere şi de ajutor de la Dumnezeu pentru păstrarea credinţei ortodoxe, pentru sănătate şi spor în viaţă, pentru înmulţirea dragostei între părinţi şi copii, între membrii familiei plecaţi din România şi cei rămaşi acasă. "Cunoscând faptul că este foarte greu să trăieşti departe de ţară şi, în special, de cei dragi (soţ sau soţie, copii, părinţi, fraţi, surori, bunici), Biserica Ortodoxă Română se roagă pentru poporul român de pretutindeni şi îndeamnă la rugăciune, la comuniune şi conlucrare frăţească pe toţi românii ortodocşi aflaţi în diaspora", spunea anul trecut Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul său, intitulat "Când ne aflăm în străinătate, să nu ne înstrăinăm de noi înşine", dedicat Duminicii românilor migranţi. Totodată, Sfântul Sinod a instituit şi Duminica părinţilor şi copiilor, în prima duminică din iunie. Biserica se implică şi prin grija, interesul, sfatul şi ajutorul concret al preoţilor din parohii faţă de copiii rămaşi acasă în urma plecării la muncă în străinătate a unuia sau a ambilor părinţi.