Când tehnologia se luptă cu tradiţia

Un aparent banal anunţ postat pe un site de vânzări online şi câteva evenimente petrecute în ultima perioadă ne-au condus spre o mai adâncă meditaţie asupra ecuaţiei om-tehnologie. Căci, dincolo de firescul cotidienei relaţii pe care o experimentăm, evenimentele respective confirmă un fapt şi ridică, deopotrivă, o tulburătoare întrebare: tehnologia distruge încet, dar sigur legătura omului contemporan cu societatea tradiţională şi naşte întrebarea dacă progresul continuu al civilizaţiei va putea, şi în ce măsură, să satisfacă setea nemărginită a omului pentru cunoaştere, sau îi va domina fatal pulsiunile agresive şi autodistructive?

Recent, utilizatorul "ghitaionel", din localitatea gorjeană Balta, a postat pe un site de vânzări online un anunţ prin care oferea urgent o "vacă bălţată românească, mare, de 6 ani, gestantă în 9 luni, pregătită pentru fătare, cuminte şi care se mulge uşor", la schimb cu "HTC desire, iPhone 4 sau Samsung Galaxy S". Cu ceva timp în urmă, directorul FBI Robert Mueller declara la o conferinţă anuală din domeniul securităţii cibernetice că agenţia pe care o conduce are nevoie de sprijin masiv în lupta cu ceea ce el crede că va deveni "inamicul public numărul 1". Adică atacurile online ale hackerilor, care vor reprezenta o ameninţare mult mai mare decât cea a terorismului, cum se întâmplă în prezent. În februarie, anul acesta, site-ul biroului FMI din România a fost atacat de hackeri care s-au recomandat Anonymous, pagina de pornire a site-ului biroului fiind înlocuită cu o secvenţă video de un minut de pe YouTube, afişată cu câteva zile înainte şi pe site-ul Agenţiei Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, însoţită de mesajul "Hacked by Anonymous", care se încheia cu cuvintele "Expect us". Adăugăm la aceste evenimente şi o informaţie de ordin statistic, furnizată de "Boston Consulting Group": până în 2016, numărul total al utilizatorilor de internet va urca la 3 miliarde, de la 1,9 miliarde în 2010, economia online totalizând 2.500 miliarde de dolari în 2011 în ţările G 20. Posibila dispariţie a sentimentelor şi afectelor Am invocat aceste evenimente şi cifre pentru că ele reflectă, dincolo de ineditul unor situaţii şi dimensiunile progresului, uriaşul interes, uneori inconştient, al omului pentru tehnologie, în general, şi pentru cea de ultima oră, în special, tehologie care, încet-încet, riscă să-l subjuge. Să-l subordoneze cauzal, ameninţând să-i provoace dispariţia culturii şi chiar a fiinţei lui. Pentru mulţi dintre semenii noştri un asemenea avertisment poate părea exagerat, nepotrivit sau poate de neatins, cel puţin în viitorul apropiat. Numai că această dimensiune a realităţii este reală şi îngrijorează chiar şi pe marii tehnologi şi futurologi ai acestor vremuri. De pildă, repurtatul om de ştiinţă Bill Joy, părintele Unix-lui la Berkeley în â70, din care s-au inspirat sistemele de operare contemporane, fondatorul Sun Microsystem etc., ridica într-un articol serioase semne de întrebare cu privire la pericolele dezvoltării tehnologice, cu accent pe progresele din nanotehnologie, genetică şi robotică. Sintetizând, el spunea că tehnologia a avansat atât de mult, încât în scurt timp va fi capabilă să distrugă specia umană. Şi dădea ca exemplu în acest sens realizarea unor gândaci sau microorganisme nano-robotice, capabile să se reproducă şi care, scăpate într-o biosferă incapabilă să le concureze, să ducă în cele din urmă la "devorarea" speciei umane. Savantul austriac Konrad Lorentz, laureat al Premiului Nobel pentru studiile sale etologice, identifica încă din 1973 opt motive diferite, aflate într-o relaţie de interdependenţă cauzală, care ameninţă să provoace dispariţia culturii contemporane şi chiar a omului. Printre ele şi "întrecerea nesăbuită a omenirii cu sine însăşi, ceea ce impulsionează dezvoltarea tot mai rapidă a tehnologiei în detrimentul nostru", împingându-ne să devenim "incapabili de a mai percepe adevăratele valori" şi răpindu-ne "timpul necesar îndeletnicirii realmente omeneşti de a reflecta". Apoi, dispariţia tuturor sentimentelor şi afectelor puternice, în urma "moleşirii biologice", din cauza căreia dezvoltarea tehnologiei şi farmacologiei determină o intoleranţă crescândă faţă de orice provoacă senzaţie de neplăcere". Urmarea? Pierderea capacităţii oamenilor "de a mai trăi bucuria, ce poate fi obţinută doar în urma unor eforturi îndelungate", jocul de contraste între bucurie şi suferinţă, "care există în firea lucrurilor", pierzându-se "în oscilaţii insesizabile ale unei plictiseli fără nume". Şi, în fine, sfărâmarea tradiţiei, din cauza căreia "generaţia tânără nu mai e capabilă să se înţeleagă din punct de vedere cultural cu generaţia în vârstă", pe care o va trata "ca pe un grup etnic străin, nutrind faţă de el sentimente de ură naţională". Dimensiunea morală a dezvoltării tehnologice Scriitorul Kevin Kelly identifica o dimensiune morală a dezvoltării tehnologice şi a tehnologiei, care ar veni în ajutorul creării unicităţii oamenilor, "care reuşesc să fie conştienţi în totalitate de amestecul lor unic de abilităţi". Departe de a nega beneficiile reale, incontestabile ale progresului tehnologic, de care uzităm şi noi, ceea ce considerăm că omul contemporan neglijează este tocmai această dimensiune morală despre care vorbea Kevin Kelly. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola întâia către Corinteni, Capitolul 6, definea teologic această dimensiune a omului veşnic căutător spunând: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva". Tocmai în această definiţie trebuie să vedem noi că Dumnezeu ne-a dat înţelepciunea de a folosi oportunităţile din jur pentru a ne arăta nouă şi semenilor frumuseţea şi măreţia Lui, şi că nu dezvoltarea tehnologică trebuie înfierată, ci măsura utilizării ei. "Credinţa în Dumnezeu şi în responsabilitatea eternă pentru modul în care ne-am dus viaţa ne poate face să depăşim nivelul unei vieţi interesate doar de imediat, ne poate ridica comportamentul moral la dimensiuni noi, ne poate face să înţelegem că o anumită asceză poate să fie prezentă în modul în care ne servim de ceea ce lumea ne oferă. Mult-lăudata societate productivă tehnicizată, de pe poziţii autentic creştine, ar putea să renunţe la unele articole de lux care necesită pierderi mari de resurse, dar şi la luxul de a permite ca bogăţiile naţionale să fie folosite şi manipulate de un număr restrâns de potentaţi, la luxul de a tolera sărăcia, la luxul de a nu lua în consideraţie pe orice întâlnit în cale şi pe cei ce ne vor urma, şi de a oferi fiecăruia ceea ce are şi va avea nevoie spre a duce o viaţă normală", arăta pr. prof. dr. Vasile Răducă în studiul "Grija Bisericii faţă de mediul ambiant". Cu siguranţă, utilizatorul "ghitaionel" va fi fericit să-şi schimbe bălţata românească din curte pe un HTC desire, iPhone 4 sau Samsung Galaxy S. Nimeni nu are a-i reproşa ceva. Exemplul lui l-am folosit pentru a înţelege cât de departe s-a ajuns şi cum se adânceşte prăpastia dintre omul contemporan şi societatea tradiţională, cât de rătăcitoare pot deveni sfărâmarea tradiţiei, întrecerea omenirii cu sine însăşi, uitarea de Dumnezeu, şi cum pot cădea oamenii subjugaţi de tehnologie într-o distrugătoare insensibilitate şi plictiseală fără seamă.