Catedrala din lemn închinată Sfântului Nicolae în Maramureşul istoric
Ridicată în anul 1643, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” de la Budeşti-Josani a fost înscrisă în patrimoniul UNESCO în decembrie 1999, fiind un monument de arhitectură reprezentativ pentru Maramureşul istoric. La vremea când a fost construită era o biserică de dimensiuni impunătoare, fiind considerată o adevărată catedrală pentru aceste locuri.
Cel mai mare lăcaş de cult dintre cele opt monumente UNESCO din Maramureş se găseşte în localitatea Budeşti. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” este impunătoare, având 18 metri lungime şi 8,64 metri lăţime. Când a fost ridicat, din lemn de stejar, în timpul slujirii preoţilor Tinul şi Grigore, cu susţinerea unor săteni înstăriţi, lăcaşul de cult era considerat o veritabilă catedrală.
Arhitectura bisericii are elemente care o singularizează între cele specifice arhitecturii tradiţionale maramureşene. Astfel, după cum am aflat de la Ileana Godja, ghidul care îi introduce pe turişti în tainele bisericii din Budeşti-Josani, acoperişul este construit în pantă repede, etajat, având spre Altar o formă poliedrică, iar în faţă o pantă aproape perpendiculară, frântă spre poale, astfel încât se creează impresia unei viziere de coif. Turla, de formă pătrată, are un balcon mic. Coiful ascuţit, de forma unei piramide poliedrice, are marginile răsfrânte larg. În cele patru colţuri se înalţă tot atâtea clopote cu coifuri mici. „La exterior există ceva unic în zonă, cele patru turnuleţe, care se găsesc doar în satele care aveau puterea de a judeca. Era un număr de oameni mai în vârstă, numit sfatul bătrânilor, care făceau judecata afară, la masa de piatră”, ne-a relatat Ileana Godja. Biserica a fost pardosită cu piatră, fiind împărţită în trei încăperi: pronaos, naos şi altar. „La noi se mai păstrează încă tradiţia, astfel că în timpul slujbei femeile stau în prima încăpere, bărbaţii în următoarea, iar preotul în Altar. Sus, la balcon, stau adolescenţii”, a precizat ghidul.
În interior, pictura a fost realizată în anul 1762, de către cunoscutul zugrav Alexandru Ponehalschi, şi se păstrează până în prezent. Alexandru Ponehalschi a mai pictat şi icoane pe sticlă şi lemn care se găsesc în biserică. „Avem icoane pe sticlă, o parte dintre ele sunt făcute în 1762, când s-a făcut pictura, dar mai sunt şi donaţii oferite de către săteni. În naos avem icoane din lemn care sunt pictate pe ambele părţi şi au reprezentări diferite, este ceva unic. Toată pictura şi icoanele au fost doar curăţate, nu s-a refăcut nimic, pictura este originală, făcută direct pe lemn, iar toate materialele au fost naturale. S-a folosit praf de piatră, flori, plante şi doar la cele de sticlă s-a folosit şi albuş de ou”, a mai menţionat Ileana Godja.
Pictura, de factură naivă, este împărţită în registre şi scene, printre care regăsim ornamentul floral cu caracter popular. Pe peretele vestic din pronaos sunt pictate scene precum Cina cea de taină, Prinderea lui Iisus, Ruga din grădina Ghetsimani, Spălarea picioarelor, Răstignirea, Învierea şi Distrugerea templului. În pronaos se mai păstrează icoane pictate pe sticlă, dar şi alte obiecte precum cămaşa de zale a haiducului Pintea Viteazul, din Măgoaja, şi un panou cu Judecata de Apoi, adus la sfârşitul secolului al 19-lea. „Mai avem aici păstrată o cruce din lemn găsită în 1998 de către un profesor de istorie din sat. Se mai păstrează şi gemuleţele originale din 1643. Era foarte întuneric în biserică, singura sursă de lumină era un candelabru. Sticla, la vremea respectivă, era foarte scumpă, se prelucra manual, prin suflarea balonului de sticlă care apoi se întindea”, a spus Ileana Godja.
În naos sunt pictaţi sfinţi precum Prorocul Ilie, Mucenicii Dimitrie şi Gheorghe, Cuviosul Simeon Stâlpnicul sau scene biblice precum crearea lui Adam şi a Evei, jertfa lui Avraam. În Altarul pictat în anul 1832 de către Ioan Opriş regăsim ierarhi şi evanghelişti. Pe catapeteasmă sunt pictaţi apostoli şi proroci, registrul de sus fiind dedicat Răstignirii Domnului. Acest iconostas se remarcă în mod deosebit, pentru că este singurul din zonă construit de la podea până la acoperiş, a menţionat ghidul.
Pardoseala a fost înlocuită, pentru că în trecut oamenii stăteau direct pe piatră. Pentru a se monta podeaua pe bucăţile mari de piatră, biserica a fost ridicată, nu s-a demontat. Printre obiectele inedite şi valoroase aflate aici se mai află o icoană foarte veche cu Sfântul Ioan Botezătorul, despre care se spune că datează din secolul 14. De asemenea, printre obiectele vechi păstrate se numără scara originală pentru clopote, din anul 1643.
Portalul, calendarul anului liturgic
Ca la celelalte biserici de lemn din perioada respectivă, se remarcă uşile mici. În acele vremuri erau dese invaziile tătarilor, iar meşterii luau măsuri de apărare, fiind cunoscut obiceiul invadatorilor de a intra călare pe cal în sfântul lăcaş. În acelaşi context, în vârful turnului mare se află şi o semilună, pusă acolo strategic ca să îi inducă în eroare pe invadatori, astfel încât să nu distrugă biserica. În anul 1717 a fost cea mai mare şi ultima lor invazie în zonă, iar biserica a rezistat.
La exterior, la intrarea în biserică este un portal sculptat, asemenea celui de la biserica din Sârbi Suseni, considerat o operă de artă bizantină. Portalul surprinde, în mod simbolic, calendarul anului liturgic, cu cele două şiruri de sărbători, cu date schimbătoare şi cu date fixe. Portalul de la Budeşti-Josani a fost refăcut în anul 1923, după ce originalul a fost alterat.