Cauze şi caracteristici ale malformaţiilor membrelor la copil

Printre cele mai complicate malformaţii congenitale ale aparatului locomotor, la copil, se numără artrogripoza şi laxitatea articulară. Artrogripoza este o afecţiune generalizată, care afectează aproape toate articulaţiile membrelor, împreună cu sistemul lor musculo-ligamentar. Laxitatea articulară este o boală moştenită genetic şi se caracterizează printr-o mobilitate exagerată a articulaţiilor.

Artrogripoza este cauzată de unele leziuni care se produc la nivelul ţesuturilor musculo-ligamentar şi articular, urmate de anchiloza parţială a uneia sau mai multor articulaţii. Aceasta face ca mişcările articulaţiilor să fie limitate. De cele mai multe ori sistemul musculo-ligamentar este contractat fie în extensie, fie în flexie, în mod diferit de la o articulaţie la alta, cărora, împreună cu ligamentele de membre corespunzătoare, le impune poziţii şi mişcări vicioase. La nivelul mâinilor, articulaţiile umerilor sunt rareori afectate, în schimb articulaţiile coatelor vor fi mai întotdeauna fixate în extensie, iar articulaţiile pumnului în flexie. La nivelul picioarelor, genunchii vor fi contractaţi în extensie, iar picioarele în flexie. Articulaţiile care sunt afectate vor avea un aspect caracteristic, devenind mai largi şi de formă cilindrică şi uneori dureroase. Artrogripoza se asociază de cele mai multe ori şi cu alte malformaţii congenitale ale aparatului locomotor şi digestiv. Evoluţia bolii depinde de cât de multe deformări şi leziuni patologice s-au produs, deoarece, în unele cazuri, acestea pot determina grave tulburări ale unor activităţi motorii, cum ar fi imposibilitatea parcticării mersului sau a mişcărilor de prehensiune (prindere) a mâinilor. Tratamentul bolii constă în măsuri complexe şi de durată, prin care să se realizeze în principal recuperarea unor activităţi strict necesare bunei funcţionări a mâinilor, picioarelor şi segmentelor lor afectate, recurgându-se la tratament fizioterapeutic şi ortopedic. Laxitatea articulară Această afecţiune se caracterizează prin laxitatea (mobilitatea) exagerată pe care o prezintă articulaţiile copilului, ale căror mişcări sunt impresionante. În afara laxităţii foarte evidente, articulaţiile acestor copii pot fi foarte uşor luxate, situaţii întâlnite mai ales la nivelul articulaţiilor şoldului, genunchilor, umerilor şi coatelor. Pielea copiilor cu laxitate articulară este palidă, lucioasă, subţire, laxă şi uşor lezabilă (poate fi uşor rănită), ca urmare a dezordinii genetice a colagenului ţesuturilor lor conjunctive. Laxitatea articulară congenitală se mai poate asocia şi cu alte anomalii, cum ar fi: hernie, megaesofag sau megacolon, malformaţii cardiovasculare şi pulmonare. Din păcate, tratamentul acestei afecţiuni este lipsit încă de posibilitatea aplicării unor mijloace cu caracter specific.