Cea mai mare biserică de parohie închinată Sfântului Ilie

▲ Biserica „Sf. Ilie“, „Naşterea Maicii Domnului“ şi „Sfântul Nectarie“ din cartierul Alexandru cel Bun îşi serbează astăzi unul dintre hramuri ▲ Biserica ieşeană este cea mai mare biserică de parohie din Arhiepiscopia Iaşilor închinată Sfântului Ilie ▲ Aici se oficiază Sfânta Liturghie în fiecare zi, în afară de zilele însemnate în calendar ca fiind aliturgice ▲ A devenit loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi care vin la moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul ▲ În acest moment, interiorul bisericii este pregătit pentru pictură, după ce pardoseala şi stâlpii de susţinere au fost îmbrăcaţi cu marmură ▲

Cu ocazia hramului, aseară, în ajunul sărbătorii de astăzi, la „biserica Sfântului Nectarie“ - aşa cum o cunosc toţi credincioşii de anul trecut când ea a devenit casa sfântului taumaturg - s-au oficiat slujbele Vecerniei, Litiei şi Acatistul Sfântului Ilie. După terminarea programului liturgic, consiliul parohial a organizat o agapă, în cadrul căreia au fost distribuite cca 500 de pachete cu alimente credincioşilor prezenţi. După cum ne-a spus părintele paroh Petrică Lehaci, astăzi, se va oficia Slujba Utreniei urmată de Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire a celor adormiţi. „Vom săvârşi apoi şi o rugăciune de mulţumire pentru binefacerile care s-au revărsat asupra noastră, asupra parohiei, pentru sporul pe care l-am avut în demersurile noastre de a construi aici această frumoasă biserică“, ne-a spus părintele Lehaci. Sfânta Liturghie în fiecare zi Biserica celor trei ocrotitori - Maica Domnului, prin sărbătoarea închinată Naşterii ei (8 septembrie), Sfântul Nectarie Făcătorul de minuni (9 noiembrie) şi Sfântul Ilie, pomenit astăzi, 20 iulie - este deschisă tuturor, continuu, în fiecare zi. Ea reprezintă expresia cea mai frumoasă a împletirii rugăciunii şi a muncii în folosul parohiei. Programul zilnic începe de la ora 7, astfel că oricine doreşte să-şi înceapă ziua cu o rugăciune poate veni aici pentru a se închina. Zilnic se săvârşeşte Sfânta Liturghie, la care participă zeci de credincioşi. După ce servesc un mic dejun, „oamenii bisericii“ şi angajaţii de la o firmă de construcţie încep lucrul la biserică care durează până târziu, uneori până la ora 21.00 când se închide lăcaşul de cult. În acest ritm, s-a ajuns ca astăzi lăcaşul - actualmente cea mai mare biserică de parohie din Arhiepiscopia Iaşului cu hramul „Sf. Ilie“ - să fie gata de pictură. „Noi săvârşim slujba Sfintei Liturghii în fiecare zi. Sunt ajutat de părintele Ilie Melniciuc, de Ionuţ şi Paul, copiii mei care sunt preoţi, ori de unii prieteni şi colegi care vin să slujească la noi. Astfel, oferim credincioşilor posibilitatea de a se împărtăşi în fiecare zi din minunea Sfintei Liturghii. Nu a fost zi fără Liturghie. Nu ai cum să nu reuşeşti astfel în viaţă, să realizezi ce-ţi propui, dacă săvârşeşti Sfânta Liturghie în fiecare zi, dacă stai zi-lumină printre muncitori şi îi ajuţi şi îi îndrumi“, crede pr. paroh Petrică Lehaci. Nou-născuţi cu numele Nectarie sau Nectaria La parohia înfiinţată în anul 1995 - când s-a sfinţit locul pentru noua biserică de către IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei - lucrările de construcţie au început în anul 2000. Având astăzi dimensiunile unei catedrale, lăcaşul de cult s-a bucurat, anul trecut, a doua zi după sărbătoarea hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, de prezenţa unui impresionant sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, condus de IPS Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina, şi IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Cu acest prilej a fost oficiată slujba de sfinţire a altarului bisericii. Atunci delegaţia elenă a dăruit pentru totdeauna parohiei Sfântului Nectarie o părticică din moaştele sfântului taumaturg. „Prezenţa moaştelor, o dată cu sfinţirea bisericii, a reprezentat o schimbare extraordinară în viaţa parohiei noastre. Activităţile pe care le desfăşurăm aici au apropiat foarte mult de biserică. Pe lângă lucrările de şantier, oamenii au venit şi pentru expoziţia de icoane pe care am avut-o în perioada sărbătorii pascale, pentru a participa la întâlnirile cu tinerii şi cu vârstnicii, dar mai ales pentru a se închina moaştelor Sf. Nectarie. Nu numai de la noi din parohie vin oameni pentru a se închina la sfintele moaşte, ci şi din alte parohii şi oraşe şi chiar şi de la alte religii. Acest mare dar a adus pelerini chiar şi musulmani, care au cerut ajutorul lui Dumnezeu prin Sfântul Nectarie, cunoscut de toţi ca vindecător de boli. De cele mai multe ori, cei care s-au închinat au primit binecuvântarea lui Dumnezeu şi de aceea, cu o bucurie deosebită, am constatat că ei s-au întors pentru a mulţumi pentru binefacerile revărsate asupra lor şi asupra familiilor lor. Oamenii sunt îndemnaţi în primul rând să se spovedească, să-şi mărturisească păcatele, să postească împreună cu cei din familie. Au fost foarte mulţi tineri care s-au căsătorit de ani de zile, însă nu puteau avea copii. Au venit aici, la moaştele Sfântului Nectarie, au rostit acatiste, au rostit Paraclisul Sfântului Nectarie, au fost spovediţi şi împărtăşiţi şi, nu după mult timp, au devenit părinţi. Sunt zeci de astfel de cazuri de tineri, iar ca un fapt inedit, foarte mulţi nou-născuţi au primit numele Nectarie sau Nectaria, mulţumind şi în acest fel mijlocitorului pentru ajutorul primit“, ne-a spus părintele paroh. Biserica este pregătită pentru pictură După sfinţirea altarului, moment în care exteriorul bisericii era finalizat, s-au continuat lucrările de finisare din interior. S-a pardosit şi s-au îmbrăcat stâlpii cu marmură de Ruşchiţa. De asemenea, a fost procurat baldachinul în care este păstrat astăzi chivotul cu moaştele Sfântului Nectarie şi s-a comandat catapeteasma şi strănile care vor împodobi lăcaşul de cult. De la părintele paroh am aflat că, în prezent, se lucrează la proiectul pentru pictarea bisericii, fiind deja achiziţionate materialele necesare pentru montarea schelei în interiorul bisericii. La exterior, s-au turnat treptele din ciment din faţa bisericii şi trotuarele dimprejur, lucrându-se totodată şi la amenajarea curţii, care este împrejmuită cu un gard nou, din fier forjat. Paralel cu aceste lucrări, la parohia Sf. Nectarie au avut loc mai multe evenimente cultural-religioase. S-au organizat pelerinaje pentru credincioşii din parohie, iar de curând s-a format un cor bisericesc, „Nectarion“, alcătuit din 15 cântăreţi profesionişti, absolvenţi de Conservator, cor ce este solicitat, pe lângă obişnuitele slujbe din zilele de sărbătoare, la cununii şi alte manifestări bisericeşti. De asemenea, se împlinesc aproape patru ani de când a apărut primul număr al revistei parohiei, „Credinţă ziditoare“, apariţie editorială periodică, la care au contribuit, de-a lungul vremii, preoţi profesori de la seminariile teologice din Arhiepiscopia Iaşilor sau de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“. De asemenea, au fost tipărite ilustrate cu biserica, cu icoanele Sfântului Nectarie, Maicii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos, dar şi vederi cu Chivotul în care sunt păstrate moaştele Sfântului Nectarie. De asemenea, pentru a fi susţinute lucrările la biserică, se comercializează suveniruri constând în cutii ce conţin ulei de la candela Sf. Nectarie de la Eghina, mir de la Muntele Athos şi de la Sfântul Mormânt din Ierusalim. ▲ Orice icoană sfinţită este făcătoare de minuni L-am rugat pe părintele paroh Petrică Lehaci, de la Biserica „Sfântul Nectarie“ să ne explice taina icoanei, ca reacţie la numeroasele articole apărute în presa locală şi naţională legate de icoanele din biserica din cartierul Alexandru cel Bun care au lăcrimat: „Nu doar aceste icoane sunt făcătoare de minuni. Orice icoană este făcătoare de minuni, conform rugăciunilor care se fac la sfinţirea ei. Când se întâmplă ca o icoană să lăcrimeze, fapt care se întâmplă în multe locuri, ne dă de gândit: poate trebuie mai multă rugăciune, poate trebuie mai multă spovedanie, poate trebuie mai multă slujbă. Cineva spunea că dacă noi, ca teologi, nu ştim să exprimăm taina icoanei sau ca şi credincioşi, să o înţelegem, atunci icoana se explică singură. Ştiţi expresia din Sfânta Scriptură: «Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga»? Eu eram la Sfântul Munte Athos când s-a întâmplat să lăcrimeze icoanele, iar acolo erau zeci şi sute de astfel de icoane făcătoare de minuni. Nu trebuie să ne mirăm. Sunt lucruri reale, normale: toate icoanele sunt făcătoare de minuni. Dacă nu ar fi, le-ar mai cinsti cineva? Nu-i logic? Ca şi cu moaştele: ele sunt sfinte, nu mai sunt un cadavru. Atunci când noi murim, trupul nostru devine un cadavru. Prin viaţa sfântă, trupul sfinţilor este îndumnezeit şi se transformă în sfinte moaşte. Lucrul acesta devine evident prin minunile care se săvârşesc în prezenţa lor. Spre exemplu după cel de-al doilea Război Mondial, pe timp de secetă, s-a ieşit cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi, pe unde trecea, ploua. Sau, altceva: când au vrut să mute moaştele Sfintei Filofteia, de ce nu au putut ridica racla? Cât cântărea? Au putut să o mişte de acolo? Nu au putut! Vedeţi? E logic, atunci! Numai că e vorba despre o logică duhovnicească.“ Una dintre explicaţiile celebre printre enoriaşii de la Biserica „Sfântul Nectarie“ este cea a domnului Ion, epitrop la biserică. Aceasta a fost exprimată când o echipă de filmare a dorit să ia probe lacrimilor de pe icoane. „Domnilor reporteri, eu ştiu că atunci când faci o comparaţie a unui element cu un altul trebuie să ai cu ce să-l compari. Dar lacrima asta de aici cu ce o comparaţi? Aveţi voi o altă lacrimă cu care să o comparaţi? Aveţi lacrima Mântuitorului originală? Aveţi lacrima Maicii Domnului originală? Cu ce o comparaţi? Dacă le aveţi, atunci da, o supunem la analiză!“ a spus epitropul bisericii. Rugăciunea de sfinţire a icoanelor care se regăseşte în Molitfelnic arată cum orice icoană sfinţită devine o una tămăduitoare şi făcătoare de minuni: „(...) trimite asupra ei (a icoanei - n. r.) binecuvântarea Ta cea cerească şi harul Preasfântului Duh şi binecuvinteaz-o şi sfinţeşte-o şi dă-i ei putere tămăduitoare şi de toate meşteşugirile diavoleşti izgonitoare. (...) Ca prin ea să lucreze puteri şi minuni pentru întărirea dreptei credinţe şi pentru mântuirea credinciosului tău popor (...).“