Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva“ din Iaşi vă invită la pelerinaje externe - Pe urmele antichităţii şi renaşterii spirituale
Continuând pelerinajul care ne propune descoperirea spiritualităţii apusene, de la Viena, oraşul care ne-a impresionat cel mai mult prin armonia timpurilor, călătoria noastră ne duce spre Graz, Villach şi Veneţia, ţinta finală fiind Roma eternă. Vă invităm, aşadar, după ce v-aţi „îmbătat” de splendorile „Oraşului muzicii”, să cunoaşteţi Italia, ţara artei şi a turismului, nimic mai potrivit pentru pelerinii creştini.
Descoperind timpurile preistorice
Nu poţi să spui Italia fără să spui creştinism, şi nici creştinism fără Italia. Pentru că Italia este o ţară profund creştină, în care semnul crucii e la mare cinste.
Situată în sudul continentului Europa, Republica Italiană constă, în principal, dintr-o peninsulă în formă de cizmă şi două insule mari în Marea Mediterană, Sicilia şi Sardinia. De cum intrăm în Italia, călătorind spre Veneţia şi lăsând, în partea sa nordică, munţii Alpi, zonă în care Italia se învecinează cu Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia, ni se deschide în faţă ţara cu cea mai mare importanţă în privinţa dezvoltării culturale şi sociale din Mediterana.
După mărturiile arheologice din regiunile Lazio, Toscana, Umbria, Basilicata, din oraşele Milano – fostă capitală a Lombardiei şi Veneţiei, Verona – simbolul iubirii eterne, Veneţia – oraşul mirific din lagună, Perugia – cu ruinele etrusce, Assisi – cu vestigiile istorice, Ravenna – fostă reşedinţă a împăraţilor romani, Tivoli – un adevărat Versailles sau Padova – cu universitate încă din secolul al XII-lea, vom şti că ne aflăm în ţara-gazdă a unor importante evenimente petrecute timpurile preistorice. Că Magna Graecia, Civilizaţia etruscă, Imperiul Roman, ce a dominat acestă parte a lumii, Evul Mediu, Umanismul şi Renaşterea au ajutat, deopotrivă, la formarea filosofiei şi artei europene. Toscana, de pildă, regiunea care se întinde de la munţii Apenini către vest, până la Marea Tireniană, ni se va înfăţişa ca una dintre cele mai frumoase de pe glob, cu munţi, dealuri, plaje nisipoase şi mici insule, cea mai cunoscută fiind Elba, unde a fost exilat împăratul Napoleon. Peste tot găsim urme păstrate de istorie, care ne arată cum Florenţa şi Pisa şi-au legat numele de opere de artă remarcabile şi de un şir de sculptori, pictori, arhitecţi. Cum, de la faimoasa familie Medici şi până la „David” şi „ Pieta”, celebrele sculpturi ale lui Michelangelo, de la sculptorul Donatello, pictorii Masaccio şi Carpaccio, şi până la artiştii sfârşitului secolului al XV-lea, Florenţa s-a impus ca nume atât în artă, cât şi în cultură.
Conform statisticilor realizate de UNESCO, 60% din operele de artă incluse în patrimoniul cultural al omenirii se află în Italia. Vizitând aceste regiuni şi oraşe milenare, călătorul va face cunoştinţă cu adevărata artă italiană ce cuprinde, în procesul de formare, atât tradiţia artei romane, cât şi pe cea a artei paleocreştine şi bizantine.
O Italie creştină şi modernă
Italia a devenit efectiv, în era modernă, un stat-naţiune la data de 17 martie 1861, când statele peninsulei şi cele două Sicilii au fost unite de către regele Victor Emmanuel II, din dinastia de Savoia. Arhitectul unificaţiei italiene, oricum, a fost contele Camillo Benso di Cavour, primul-ministru al lui Victor Emmanuel. Roma însăşi a rămas un deceniu sub Papalitate, devenind parte a Regatului Italiei doar pe 20 septembrie 1870, data finală a unificării italiene. Ca şi San Marino, Vaticanul este de atunci o enclavă independentă înconjurată de Italia.
Participantă, alături de Antantă, la Primul Război Mondial, Italia a cunoscut şi dictatura fascistă a lui Benito Mussolini, care a început în 1922 şi a condus la o alianţă dezastroasă cu Germania şi cu Japonia, numită Axa Berlin-Roma-Tokio (Puterile Axei) şi la înfrângerea ultimativă a Italiei în cel de-al doilea război mondial. La 2 iunie 1946, un referendum asupra monarhiei a condus la stabilirea Republicii Italiene, care s-a finalizat cu adoptarea unei noi constituţii pe 1 ianuarie 1948. Atunci, membrii familiei regale au fost trimişi în exil, datorită asocierii lor cu regimul fascist.
Italia, membră fondatoare a NATO şi a Uniunii Europene, s-a alăturat grupului de creştere a unificării politice şi monetare din Europa de Vest, incluzând introducerea monedei unice euro în 1999.
Istoria trăită la tot pasul
Pentru vizitatorul de azi al Italiei, „răbdare”, este motto-ul declarat al modernităţii, dar şi filosofia unor oraşe care, în frunte cu Roma, au cunoscut totul, de la glorie, până la umilinţă şi disperare. Ne aflăm în ţara în care poporul italian, obişnuit să vadă venind şi plecând diverse influenţe străine, a ştiut să-şi aleagă drumul prin învălmăşeala arhitecturală şi culturală a urbelor ei. Păşind deci pe pământul Italiei, călătorul pornit să descopere spiritualitatea apuseană în Bizanţ, trebuie să ştie că singurul lucru de care nu va putea să scape este istoria, fie că este vorba despre morminte etrusce, săli de întâlnire a republicanilor, biserici ale creştinătăţii timpurii, palate renascentiste, bazilici baroce sau despre mulţimea impresionantă de artefacte lăsate de Imperiul Roman. Fireşte, într-o armonioasă îngemănare cu istoria, după obositoarele dar plăcutele întâlniri cu ruinele din fostele cetăţi, exponatele din muzee, monumentele din pieţe, manuscrisele din biblioteci şi obiectele de cult din mănăstiri şi biserici, nu avem cum să nu simţim vibraţia străzilor italiene moderne şi fascinante, cu ale lor clădiri, statui, magazine pentru shopping, fântâni, baruri, restaurante şi particularităţi specifice de la o regiune la alta. Aşa, de pildă, pentru o gustare frugală vom alege un bar şi, ca să plătim mai puţin, vom spune „al banco”. Este o şansă, pentru că aici barurile funcţionează mai mult ca şi cafenele, unde putem mânca sendvişuri, panini cu diverse umpluturi, tramezzini – nişte sendvişuri uriaşe, în formă de triunghiuri. Şi pentru că la aceste baruri-cafenele, preţurile diferă radical în funcţie de modul de servire: „al banco” înseamnă că vrem să servim mîncarea la bar; „a tavola” înseamnă că optăm pentru a sta la masă, caz în care vom plăti de 2-3 ori mai mult. Cât despre restaurante, pe acestea le vom identifica după denumiri precum: osteria, trattoria, ristorante. La acestea din urmă, cu 70-80 de euro, două persoane pot lua un prânz din două feluri de mâncare şi o sticlă de vin roşu. Spre a vă încuraja pentru lunga, misterioasa şi fascinanta plimbare prin Veneţia, adevărat muzeu al Italiei şi al lumii întregi, despre Piaţa şi Bazilica San Marco, Palatul Dogilor, Puntea Suspinelor, Turnul Orologiului, insulele Murano şi Lido şi celelalte vestigii istorice, culturale şi religioase ale Veneţiei, vom vorbi în serialele următoare ale pelerinajelor unicat în ţara noastră, excelent organizate de către Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva” din Iaşi, prin care se îmbină perfect descoperirea spiritualităţii creştine, cunoaşterea istoriei popoarelor europene, dar şi petrecerea unui timp plăcut cu savurarea unei vacanţe de neuitat în sudul Europei.