Chemarea de a trece de la vedere la credință

În Duminica a 2-a după Paşti, 19 aprilie, cunoscută şi sub denumirea de „Duminica Sfântului Apostol Toma”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, în care a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit la această sărbătoare, de la Ioan 20, 19-31, ce ne arată în esență că, în Hristos, credința este izvor de viață veșnică. 

În cuvântul de învăță­tură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Evanghelia acestei duminici ne descoperă taina credinței ca întâlnire vie cu Hristos, așa cum a fost trăită de Sfântul Apostol Toma, a cărui îndoială nu reprezintă o slăbiciune definitivă, ci un drum spre o mărturisire mai profundă a dumnezeirii Mântuitorului.

„Cinci mari învățături se desprind din Evanghelia de astăzi. Prima învățătură: Domnul Iisus Hristos, Cel înviat din morți, a venit la ucenicii Săi trecând prin ușile încuiate, a stat în mijlocul lor și le-a spus «Pace vouă», arătându-le mâinile și coasta Sa pentru a-i încredința de adevărul Învierii Sale. A doua învățătură: Domnul Iisus Hristos, Cel înviat, îi trimite pe ucenicii Săi să-L mărturisească în toată lumea, zicând: «Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi». A treia învățătură: Domnul Iisus Hristos, Cel înviat, le dăruiește ucenicilor Săi harul sau puterea de a ierta păcatele oamenilor, zicând: «Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute». A patra învățătură: pentru că Toma nu a fost prezent la prima întâlnire a Domnului Iisus Hristos, Cel înviat, cu ucenicii Săi și nu a dat crezare celor spuse de ceilalți ucenici, la opt zile Iisus vine din nou la ucenicii Săi și îl încredin­țează pe Toma de Învierea Lui, zicându-i: «Nu fi necredincios, ci credincios». A cincea învățătură: Domnul Iisus Hristos, Cel înviat, îi feri­cește pe cei ce n-au văzut și au crezut, pentru că oamenii care cred că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și a înviat din morți vor avea viață în numele Lui, adică vor avea, prin credință, o legătură vie cu Hristos”, a explicat Preafericirea Sa. 

Pedagogia iubitoare a lui Hristos

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat apoi că Evanghelia acestei duminici nu vorbește doar despre îndoiala Sfântului Apostol Toma, ci despre pedagogia iubitoare a lui Hristos, Care întărește credința ucenicilor prin întâlnire reală, prin arătarea rănilor Sale și prin chemarea de a trece de la vedere la credință.

„Până la Înviere, cea mai importantă lucrare a lui Iisus cu ucenicii Săi a fost să îi ajute să recunoască dumnezeirea Lui. El vorbea despre Fiul Omului, dar Fiul Omului Se prezenta așa pentru ca lumea să vadă mai întâi iubirea Lui față de mântuirea oamenilor, însă El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu. Și aici vedem un lucru foarte important: după Înviere, El face eforturi repetate să îi ajute pe ucenici să creadă în Învierea Lui din morți, pentru că îi va trimite în lume să binevestească Evanghelia Învierii. (...) Fericitul Augustin spune că Iisus înviat din morți, Care a făcut din nou ochii orbului din naștere, putea să șteargă semnul cuielor și al lancei din trupul Său înviat, dar nu a făcut-o pentru ca, prin aceste semne ale rănilor din trupul Său înviat, să vindece îndoiala celor care nu cred în Înviere. În Vechiul Testament avem o profeție, la Isaia 53, 5, unde se zice: «Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat». (...) Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae remarcă faptul că apostolii lui Iisus nu au fost niște oameni creduli. Nu credeau orice. N-au crezut nici ceea ce au spus femeile care au fost la mormânt și le-au vorbit despre o arătare de îngeri, iar îngerii le-au spus că Iisus a înviat. (...) Sfinții Părinți spun că Toma, în mod firesc, a dorit să se convingă și mai mult că trupul lui Hristos Cel înviat este trupul Lui real, acela care a fost răstignit. Și atunci Iisus, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, «din iubire pentru uce­nicul Său și prin pogorământ» - iconomie, condescendență sau bunăvoință - S-a arătat și lui Toma și i-a cerut să pună degetul său în semnul cuielor și mâna sa în semnul lancei de pe coasta Sa. Sfinții Părinți, tâlcuind această întâlnire a Mântuitorului Iisus Hristos cu Toma, consideră că Toma a avut îndoială la început, dar după ce s-a convins că trupul lui Hristos Cel înviat este trupul lui Hristos Cel răstignit, a exclamat: «Domnul meu și Dumnezeul meu!»”, a spus Preafericirea Sa.  

Vedere duhovnicească dăruită tuturor oamenilor 

La final, Patriarhul României a subliniat că această credință a Sfântului Apostol Toma nu este doar o trecere de la îndoială la certitudine, ci o trecere de la vederea trupească la vederea duhovnicească: „Credința este o vedere duhovnicească dincolo de vederea prin simțuri, de vederea fizică. Este un mod de cunoaștere, un dar al lui Dumnezeu dat tuturor oamenilor de la crearea omului. Pentru că atunci când Dumnezeu a spus: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră», El a făcut pe om capabil de relație cu Dumnezeu, pentru că poartă în el chipul lui Dumnezeu. Omul a fost creat, de fapt, după chipul comuniunii Sfintei Treimi, iar de aceea se folosește pluralul: «după chipul și asemănarea Noastră», nu «după chipul și asemănarea Mea». Sfinții Părinți au explicat că acest plural se referă la faptul că Dumnezeu Tatăl, împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt S-au sfătuit să conlucreze la crearea omului în mod special, la toată creația, iar toate s-au făcut de către Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Toate s-au făcut de către Tatăl, dar toate s-au făcut în Hristos, prin Hristos și pentru Hristos, pentru că El urma să Se întrupeze, să devină Om. Și credința aceasta o pot avea toți oamenii, fiindcă toți s-au făcut după chipul lui Dumnezeu. Aceasta este un dat ontologic. Toți oamenii pot să creadă în Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, pentru că lumea văzută, cerul și pământul nu sunt produsul hazardului sau întâmplării, ci sunt expresia iubirii Preasfintei Treimi pentru umanitate. Dar, la asemănarea cu Dumnezeu ajung doar cei care conlucrează cu Dumnezeu prin credință și fapte bune”.