Cimitirele ostășești din Moldova, o reverență în memoria eroilor

Imediat după încheierea Primului Război Mondial a fost înființată Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” (SMECR), care a avut drept sarcină principală organizarea cimitirelor ostășești și grija pentru cinstirea memoriei soldaților-eroi căzuți pe front. În multe locuri din Moldova, astfel de cimitire au fost organizate chiar din perioada aceea, altele în perioada interbelică, toate rămânând, însă, importante mărturii peste timp.

În 12 septembrie 1919, statul român nou format emitea Decretul nr. 4.106, prin care se înființa Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” (redenumită, în 1927, Societatea „Cultul Eroilor”), asociație cu rol-cheie în cultivarea sentimentului național, dar și în sistematicul efort pro-memorie, impus prin politicile comemorative de stat, la care întreaga țară era invitată să ia parte. Președintele executiv al acestei societăți a fost, încă de la înființare, Miron Cristea, la acea vreme Mitropolit primat, cel care avea să devină, în 1925, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iar președinte de onoare, regina Maria. Sub patronajul lor, societatea s-a ocupat îndeaproape de cinstirea eroilor căzuți în luptele pentru întregirea țării, fiind primul organism care a organizat cimitirele militare, a căutat și descoperit mormintele ostașilor morți pe front, a inițiat organizarea de ceremonii militare și religioase în memoria acestor eroi.

Grație acestei societăți au fost înființate, pe parcursul întregii perioade interbelice, cimitire ostășești, în care au fost strămutate, din locurile în care au murit, osemintele celor căzuți în lupte. Astfel de cimitire se regăsesc în multe locuri din Moldova, regiunea fiind cea în care s-au dus cele mai multe lupte după ocuparea Bucureștilor de către Puterile Centrale.

Cimitirele ostășești de pe Valea Cașinului

Printre primele cimitire militare organizate în Primul Război Mondial se numără și cele din zona actualului județ Bacău, de la Onești până pe Valea Cașinului. Aici au avut loc lupte crâncene, pentru menținerea liniei frontului, în Primul Război Mondial. Statisticile arată că pe acest aliniament au murit atunci peste 18.000 de oameni - soldați români, nemți și ruși. Deși s-au făcut eforturi susținute ca trupurile soldaților să fie îngropate în locul în care au murit, iar spațiile să fie delimitate, mulți au intrat în statistica eroilor anonimi, ale căror oseminte odihnesc și astăzi în pântecele dealurilor sau versanților din zonă. „E foarte importantă forma aceasta de memorie militară. Dacă soldații-eroi din Războiul de Independență (1877-1878) au fost integrați mai mult în cimitirele comunităților, în perioada Primului Război Mondial, lucrurile au început să se organizeze mult mai bine. Au apărut cimitire și monumente dedicate printr-un efort susținut la nivel național. Din documente reiese că au fost dispoziții ca, acolo unde muriseră soldați, trupurile lor să fie îngropate, locurile să fie demarcate. Unele dintre aceste spații au rămas cimitire și după război, din altele trupurile au fost deshumate și mutate, ulterior, în cimitire militare organizate în apropierea spațiilor urbane”, explică istoricul Nicolae Mihai, cercetător la Institutul de studii socio-umane „Nicolăescu-Plopșor” din Craiova al Academiei Române.

Organizarea cimitirelor ostășești a fost sprijinită încă din timpul războiului de însăși regina Maria. În volumul „Povestea vieții mele”, ea redă episoade pe care le consemnase în propriul jurnal, care se referă tocmai la vizitele pe care le-a făcut în diverse zone ale frontului, din arealul actualului județ Bacău, inclusiv în locurile, destul de greu accesibile, în care fuseseră organizate cimitire ostășești provizorii. Potrivit unei astfel de însemnări, la 9 aprilie 1918 a vizitat un cimitir situat în apropiere de satul Curița. „Am vizitat și unul dintre marile cimitire militare, nu departe de Mănăstirea Cașin, într-o mică și adâncă vâlcea lăturalnică. E un loc pustiu și melancolic, printre dealuri joase și sterpe, dar e minunat de bine îngrijit și orânduit. Sunt câteva sute de morminte cu cruci din lemn de mesteacăn, toate de aceeași mărime. Fiecare cruce avea câte o coroană de frunziș de brad, atârnată de brațele ei întinse. (...) Rătăcii de colo-colo multă vreme, prin tăcuta oaste a crucilor, întrebându-mă cine plânge oare sau e chinuit de dor după aceste tinere ființe care n-aveau să se mai întoarcă la vetrele lor niciodată... niciodată.” De aici, de „La Pârâul Sărat”, așa cum îi spun și acum sătenii, cei 3.500 de soldați au fost deshumați, în 1926, iar osemintele lor, încărcate în câteva care trase de boi, au fost mutate, prin grija „Societății Mormintelor Eroilor”, în osuarul de la Onești.

În 19 august 1918, regina Maria se afla la Târgu Ocna și n-a ratat momentul să viziteze alte asemenea locuri improvizate pentru a cinsti memoria eroilor. „Am vizitat multe din punctele văzute de mine primăvara trecută, când înfloreau micșunelele. Mulțimea de morminte părăsite au fost plivite și însemnate cu mici cruci albe, de mesteacăn. Se cunoștea că sunt bine îngrijite”, a notat în jurnal.

Astăzi, toată această zonă este împânzită de monumente funerare, osuare, cimitire militare, toate amintind de Primul Război: la Târgu Ocna - Cimitirul cu tunuri; la Onești - Monumentul eroilor „Regina Maria”; la Bogdănești, Mănăstirea Cașin, Oituz, Poiana Sărată, Slănic Moldova, Comănești și Valea Uzului - cimitire militare. Cel din satul Mănăstirea Cașin e poate unul dintre cele mai revelatoare în privința modului în care memoria soldaților care au murit pe front a fost cinstită. Situat în apropierea bisericii, împrejmuit de un zid scund, de piatră, pe care sunt bine conservate însemnele regale (casca, cifrul regal - două litere F juxtapuse, andosate și unite la bază - și sabia regelui Ferdinand), cimitirul a fost amenajat în 1932, de Societatea „Cultul Eroilor”, după cum stă consemnat pe o plachetă de la intrare. 8.000 de morți, adunați de pe toată Valea Cașinului, au fost îngropați aici. Doar celor identificați, 123 la număr, li s-au putut scrie numele și gradul militar pe cruce.

Memoria militarilor străini

Însă nu numai amintirea sol­daților români a fost păstrată vie în spații de tipul cimitirelor sau monumentelor comemorative. În toată Moldova există numeroase cimitire dedicate soldaților străini - celor francezi (care ne-au fost alături pe front, în Primul Război Mondial), celor ruși sau celor germani.

Un exemplu în acest sens sunt parcelele special amenajate în cimitirul „Eternitatea” din Iași, unul dintre cele mai mari cimitire publice din țară. Aici există obeliscul ridicat în onoarea membrilor Misiunii Franceze care au murit pe pământ românesc în Primul Război Mondial, aflat deasupra unui cavou ce adăpostește osemintele soldaților francezi. Există, de asemenea, un cimitir militar german în care sunt îngropați soldați germani morți în cel de-al Doilea Război Mondial. Și tot la „Eternitatea” sunt îngropate câteva sute de soldați ruși, morți în luptele din timpul Războiului de Independență.