Clopoțelul sună din nou

Pe cinci septembrie începe școala. Prilej de emoție pentru copii și părinți. Nostalgic privim în urmă la alte momente când începea școala: pe atunci copiii nu erau aduși la școală cu mașina, ci, mai ales cei care învățau în orașe, erau duși la școală în că­ruță. Îl auzim pe Octavian Goga amintindu-și: „Și parc-aud pocnet de bici/ Și glas stăruitor de slugă...-/ Răsare mama-n colțul șurii,/ Așea­ză-ncet merindea-n glugă.../ Înduio­șată, mă sărută/ Pe părul meu bălan, pe gură: «Zi Tatăl nostru seara, dragă,/ Și să te porți la-nvățătură»”¹.

Vremurile nu mai sunt idilice, ci mult mai secularizate, dar sufletul copiilor este la fel. Atunci când este vorba de oameni buni care moște­nesc Împărăția cerurilor, Domnul Hristos spune: „Adevărat, adevărat vă zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor”  (Matei 18, 3). Iar Nichifor Crainic, vorbind și el despre Paradis, subliniază cali­tățile sufletești ale copiilor: „Pruncul de se bate plânge, și, împreună cu cei ce se bucură cu dânsul, se bucură. Dacă va fi ocărât, nu se mânie, dacă va fi slăvit, nu se înalță. Dacă vor cinsti pe altul mai mult decât pe el, nu pizmuiește. Dacă vor lua ale lui, nu se tulbură. Dacă vor lăsa lui puțin ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se pricește pentru ale lui, nu urăște pe vreun om”².

Față de copii, noi, părinții și dascălii, avem mare responsabilitate. Înțeleptul Solomon ne zice: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”  (Pilde 22, 6). Sfântul Grigorie de Nazianz subliniază faptul că această lucrare de a-i forma pe tineri este foarte importantă: „arta artelor este să-l formezi pe om, cea mai instabilă și mai complicată ființă dintre viețuitoare”³. Însă pe cât de complicată, tot atât de importantă pentru că „omul ca să devină om trebuie să fie format”⁴.

Tânărul trebuie format și din punct de vedere intelectual, și din punct de vedere spiritual. Și nu trebuie să uităm că mediul în care se formează tinerii noștri este unul plin de ispite și de influențe nocive. Că pe lângă vechile deprinderi rele, se adaugă consumul de droguri care este catastrofal și pentru sănătatea sufletească, și pentru sănătatea trupească a tinerilor noștri. Cei mari, fără preocupări de natură morală, pot să-i deruteze pe copiii noștri. Lor le este adresat un cuvânt aspru al Domnului Hristos: „Cine va sminti pe unul dintre aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atâr­ne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării” (Matei 18, 6).

Rateurile în educarea copiilor pot avea urmări nedorite și păgubitoare. Pedagogul Comenius, subliniind lipsa de preocupări educative a celor mari, are niște sen­tin­țe dure: „Ce sunt cei bogați fără înțelepciune, decât niște porci îngrășați cu tărâțe? Și ce sunt cei săraci fără înțelegerea lucrurilor, decât niște măgăruși con­damnați să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învățat nimic, decât un papagal împodobit cu pene, sau după cum a mai spus cineva - o sabie de plumb într-o teacă de aur”⁵.

Procesul educativ trebuie început la timp, până nu-i prea târziu. Pentru că răul își are dinamica lui. Cea mai sugestivă imagine ne-o lasă povestirea „Planta carnivoră”. Se spune că un om și-a cumpărat un răsad de plantă carnivoră. L-a plantat într-un ghiveci și tare se distra când îi aducea ca hrană insecte, muște, pe care planta le primea în cupa ei și le devora. Planta creștea grasă și zglobie, neajungându-i ghiveciul. Omul a mu­­tat-o într-un recipient mare și de data aceasta nu se mai mulțumea cu insecte. A început a-i aduce șoa­reci și șobolani, hoituri de animale și alte mamifere.

Planta crescuse mare și se urca la cupa ei pe o scară. Într-o zi, omul s-a urcat cu un hoit pe scară și l-a pus în cupa florii. Obosit de atâta alergare, și-a plecat capul în cupa florii și planta, haț!, l-a înghițit. Morala este simplă. O slăbiciune pe care o cultivi mereu poate deveni o patimă care te devorează. Soluția? Nu-ți mai hrăni slăbiciunile!

Pe tinerii noștri trebuie să-i ajutăm să nu devină robi patimilor. Părinții, Școala și Biserica trebuie să facă tot ce pot în acest sens. Iar o viață spirituală normală îi poate feri de multe lucruri rele. Faptul că în pro­grama școlară au o oră de religie pe săptămână este binevenit. Dar grija noastră ar trebui să fie ca și duminica să participe la Sfânta Liturghie.

La început de an școlar oficiem sluj­ba de Te Deum și-L rugăm pe Dum­nezeu așa: „întărește-le elevilor voința și luminează-le mintea spre dobândirea cunoștințelor celor folositoare și spre descoperirea adevărului Tău. Păzește-i de cursele rătăcirilor pierzătoare de suflet, înalță-i deasupra grijilor mărunte, dăruieș­te-le râvna învățăturii și cuprinderea cunoașterii, înzestrează-i cu voința de a-și sluji Biserica, Patria și Neamul prin comoara sufletului lor, deprinde-i cu bucuria de a-Ți rosti numele și de a-și pune nădejdea în ajutorul și binecuvântarea Ta”⁶.

Le urăm elevilor și dascălilor un an școlar binecuvântat, cu rezultate bune, spre bucuria părinților și a noastră a tuturor.

 

Note:

^1. Octavian Goga, Poezii, Editura Mi­nerva, București, 1981, p. 15.

^2. Nichifor Crainic, Nostalgia Para­disului, Editura Moldova, Iași, 1994,
p. 263.

^3. Apud Jan Amos Comenius, Didactica Magna, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, p. 7.

^4. Ibidem, p. 31.

^5. Ibidem, p. 34.

^6. Carte de Tedeum, EIBMO, București, 2017, p. 94.