Colind din pribegie

Duminică, 20 decembrie, la biserica românească din Chambesy a avut loc serbarea de Crăciun

În mica localitate Chambésy, din apropierea oraşului Geneva, se află biserica românească „Învierea Domnului“. O bisericuţă care te cucereşte prin frumuseţea icoanelor şi care se pregăteşte de sărbătoare: serbarea de Crăciun. Pentru românii din diaspora, biserica a rămas locul de întâlnire săptămânal, locul păstrării identităţii naţionale. În bisericuţă, poţi zări costume tradiţionale româneşti, purtate cu drag atât de cei mari, cât şi de cei mici. Simbolistica costumului popular, purtat mereu de bunicii nostri la biserică, va fi explicată la sfârşitul slujbei de mitropolitul Iosif, venit pentru a asista la serbarea organizată de mica comunitate românească. La ora 9:00, acordurile colindelor răsună deja dintr-o cămăruţa alăturată, unde au loc repetiţiile pentru concertul de colinde ce se va desfăşura imediat după încheierea Sfintei Liturghii. Dirijorul coralei, îmbrăcat în straie româneşti, reuşeşte să transmită bucuria colindelor tuturor celor prezenţi. După încheierea slujbei, începe prima parte a progamului special, o veste minunată răsună din vocile tuturor, sub îndrumarea părintelui Vergil. Între colinde, un „îngeraş“ recită o poezie. Deja de la o vârsta fragedă, „îngeraşii“ vorbesc atât limba română, pe care o ascultă în familie, dar şi limba franceză, pe care şi-o însuşesc la grădiniţă sau la şcoală. Moş Crăciun, sosit pe neaşteptate, ascultă uimit frumuseţea colindelor româneşti. „Praznicul luminos“ este vestit şi anul acesta Urmează concertul pregătit de grupul „Colindiţa“, iar „gazdele mari“ care iau parte la concert încep să tresalte. Pe feţele lor se citeşte bucuria, bucuria regăsirii unei amintiri pe care o credeau uitată. „Praznicul luminos“ este vestit şi anul acesta. Concertul se încheie, dar „îngeraşii“ au pregătit ceva deosebit. Este pusă în scenă piesa „Irod şi magii“. Acum, cuvintele ar fi de prisos pentru a descrie ce se petrece. Pare că timpul se opreşte. Părinţii, ghemuiţi, rostesc piesa în acelaşi timp cu cei mici. Cuvinte de admiraţie se aud din toate părţile, iar moşul încărcat cu daruri priveşte cu admiraţie, căci el trăieşte pentru şi prin copii. Îi cheamă la el..., vrea să le ştie numele..., îi felicită, iar „îngeraşii“ răspund cu poezii pregătite pentru acest moment. Pe chipul copiilor se citeşte bucuria, pe care mulţi dintre părinţii lor au venit să o caute pe alte meleaguri, dar neuitând niciodată bucuria de a fi român. Serbarea se sfârşeşte, în aplauzele tuturor, iar în camera alăturată are loc obişnuita agapă cu mâncăruri româneşti. Totul pregătit pentru a mai alina dorul de casă, pentru a aduce în sufletul copiilor atmosfera de sărbătoare românească pe care părinţii au trăit-o în familiile lor şi pe care au promis că nu o vor uita.