Colocviul „Jertfă şi creaţie“ de la Mănăstirea Putna, la final

Un articol de: Tudorel Rusu - 23 Septembrie 2014

În perioada 18-20 septembrie 2014 s-au desfăşurat, la Mănăstirea Putna, lucrările Colocviului „Jertfă şi creaţie“ organizat de Fundaţia „Credinţă şi creaţie. Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga - maica Benedicta“.

Joi, 18 septembrie 2014, s-au deschis, la Mănăstirea Putna, lucrările Colocviului „Jertfă şi creaţie“. Colocviul a reprezentat a VIII-a ediţie a seriei de simpozioane organizate de Fundaţia „Credinţă şi creaţie. Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga - maica Benedicta“, începând cu anul 2007. După Te Deumul din biserica voievodală şi o slujbă de pomenire la mormântul maicii Benedicta din cimitirul mănăstirii, festivitatea de deschidere a avut loc în Sala Mare a Casei Domneşti. Gazda reuniunii, stareţul Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, a ţinut să sublinieze faptul că această ediţie nu s-a putut desfăşura la data la care a fost programată iniţial, 20-22 august, pentru că „motorul“ şi iniţiatorul acestor colocvii, domnul Dan Hăulică, a trecut la Domnul pe 17 august 2014. Sfinţia sa a mai precizat că „tema colocviului din acest an a fost aleasă de domnul Dan Hăulică având în minte comemorarea a 300 de ani de la martiriul Sfinţilor Brâncoveni“.

„În măsura în care avem o conştiinţă curată, suntem capabili de jertfă şi creaţie“

În deschiderea lucrărilor, IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a subliniat următoarele: „S-a amintit de doi oameni, pilde pentru jertfă şi creaţie: maica Benedicta şi pururea pomenitul Dan Hăulică. Imboldul pentru creaţie este dat de conştiinţa noastră, care face parte din chipul lui Dumnezeu în om. În măsura în care avem o conştiinţă curată, suntem capabili de jertfă şi creaţie“. În continuare, a fost prezentată expoziţia de pictură „Catapetesme“ a tânărului artist Traian Cherecheş, însoţită de un cuvânt trimis participanţilor de domnul Dan Hăulică, într-un moment când, din cauza sănătăţii şubrede, ştia că nu va putea participa la acest colocviu, cu titlul „Gândul spre mai sus şi mai bine“.

Acad. Alexandru Zub, moderatorul primei sesiuni de comunicări a colocviului, a vorbit de jertfa prinţilor brâncoveni, dar şi de cea a poporului român din timpul primei conflagraţii mondiale, de la al cărei început se împlinesc anul acesta 100 de ani, şi a îndemnat la aducerea-aminte de „seria nenumărată de jertfe, care se petrec mereu, jertfe necunoscute, care se fac în smerenie, dar care asigură o continuitate a valorilor“. Primul lector la această ediţie a colocviilor a fost părintele stareţ al Mănăstirii Putna, care a vorbit despre „Jertfa hristică“, concluzionând că „nu poate fi jertfă care să nu-şi tragă seva din jertfa hristică; nu poate fi creaţie fără dăruire deplină de sine, fără să fie luminată de trăirea vieţii celuilalt. În fine, nu poate fi nimic veşnic, nimic adevărat fără jertfa lui Hristos“. A urmat comunicarea domnului Cassian Maria Spiridon, „Pregătirea sufletească a Brâncovenilor întru jertfă şi martiraj“, în care autorul, plecând de la texte scrise de Constantin Brâncoveanu şi de fiii săi, a arătat cum toţi aceştia trăiau într-o spiritualitate care îi făcea să fie foarte apropiaţi de modelul martirilor Bisericii, care le erau modele de vieţuire creştină. Ion Pop, în cadrul comunicării „Ioan Alexandru şi Imnele Brâncoveanului“, a analizat şi comentat cele aproximativ 30 de imne dedicate de poetul Ioan Alexandru Sfinţilor Martiri Brâncoveni, cu o aplecare mai atentă asupra a două dintre ele: „Imnul Brâncovenilor“ şi „Oratoriul lui Constantin Brâncoveanu“.

În continuare, participanţii au vizionat filmul „Puterea viziunii“ de Marilena Rotaru, film care şi-a propus să evoce exemplaritatea dăruirii unui artist - iconarul Elena Murariu - care şi-a dedicat mai bine de 20 de ani din viaţă creării unei iconografii a Sfinţilor Brâncoveni.

„Poezia, în condiţii limită, are un rol pe care noi nu-l sesizăm în condiţii normale“

A doua zi, comunicările au continuat cu cea a doamnei Doina Mândru despre „Modelul cultural al lui Constantin Brâncoveanu“ şi cu cea a lui Costion Nicolescu - „Martirul şi poetul. Sfântul Constantin Brâncoveanu şi fiii lui în imnele lui Ioan Alexandru“. Domnişoara Cristina Cojocaru, în comunicarea „Activitatea ctitoricească şi everghetică a doamnelor din familia lui Constantin Brâncoveanu“, a vorbit despre personalitatea extraordinară a doamnei Maria Brâncoveanu, soţia voievodului, dar şi despre fiicele lor, după care profesorul Gheorghiţă Geană, în comunicarea „Istoria românilor ca apocatastază“, a vorbit de traiectoria existenţială a poporului român ca o ascensiune continuă către paradisul pierdut.

Academicianul Alexandru Zub a vorbit despre destinul şi opera lui Valeriu Anania; părintele şi poetul Ioan Pintea - ucenic şi legatar testamentar al lui Nicolae Steinhardt - a vorbit despre Poezia creştină; profesorul Andrei Ionescu a vorbit despre „meşterul Manole“; domnul Ilie Luceac a evocat destinul exemplar şi martiric al voievodului Miron Barnovschi - cu origini în Bucovina de nord, în regiunea Cernăuţi - şi despre faptele sale ctitoriceşti; domnul Mihai Şleahtiţchi a vorbit despre conexiunea sacrificiu-creaţie. Daniel Cristea-Enache a vorbit despre „I. D. Sârbu în socialismul real“, iar scriitorul Adrian Alui Gheorghe despre „Poezia în închisorile comuniste“. Ideea principală a celei din urmă comunicări a fost aceea că „poezia, în condiţii limită, are un rol pe care noi nu-l sesizăm în condiţii normale“, este „paiul care îl ajută pe om să nu cadă în hău“. Raluca Naclad a vorbit despre foiţa de săpun ca principalul suport pentru scris în închisoare şi principal mijloc de transmitere a cuvântului - „Foiţa de săpun, palimpsest al identităţii carcerale“, „Note pe marginea memoriilor lui Ion Ioanid“, „Închisoarea noastră cea de toate zilele“. Profesoara Maria Şleahtiţchi, în comunicarea cu titlul „Introspecţia şi retrospecţia eu-lui în literatura detenţiei politice din Basarabia. Două studii de caz“, a prezentat destinul a doi scriitori basarabeni care au suferit de pe urma regimului sovietic din Basarabia: Nicolai Costenco şi Alexei Marinat. Sorin Lavric, în comunicarea „Reţeta capodoperei. Petre Pandrea şi Gavril Vatamaniuc“, a vorbit despre un scriitor, Petre Pandrea, şi un partizan din munţii Suceviţei, Gavril Vatamaniuc, care au creat capodopere, primul prin opera sa, al doilea prin însăşi viaţa sa exemplară de erou şi mărturisitor. Toate aceste comunicări au fost însoţite grafic de câteva desene ale eroilor şi martirilor rezistenţei anticomuniste ale artistului Silvia Radu.

În seara zilei de vineri, protosinghelul Teofan Popescu, de la Mănăstirea Putna, a vorbit despre „Dumnezeiasca Euharistie în versurile lui Daniel Turcea“, afirmând, susţinut de ample citări, că poetul Daniel Turcea rezumă în cheie poetică cele doisprezece volume ale Filocaliei. Doamna profesoară Eugenia Bojoga a vorbit despre „Jertfa intelectualilor basarabeni pentru păstrarea limbii române“ în trecut, dar şi în prezent, aducând înaintea ochilor audienţei cazul lui Petru Ştefănucă, un folclorist notoriu, care, după anul 1944, pentru că a refuzat să-şi traducă propriile cărţi din limba română în limba „moldovenească“, a fost bătut, până a murit, cu propriile cărţi, dar şi cazul majorităţii scriitorilor din Transnistria care au fost ucişi în 1933 pentru că au decis să adopte alfabetul latin. Monahul Iustin Taban, de la Mănăstirea Putna, a vorbit despre „Moartea omului vechi şi naşterea omului nou în Taina Călugăriei“. Seara s-a încheiat cu un recital de poezii de Lucian Blaga susţinut de actorul Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Evocarea personalităţii regretatului critic de artă Dan Hăulică

Sâmbătă, 20 septembrie, a avut loc, în biserica mănăstirii, slujba Parastasului de 40 de zile pentru Dan Hăulică. De altfel, întreaga zi a stat sub semnul evocării personalităţii marelui român. Astfel, în cinstea şi memoria regretatului critic de artă, pictorul Horea Paştina a expus 22 din tablourile sale în muzeul mănăstirii, declarând: „Am încercat să aduc prin această mână de lucrări un omagiu şi o mulţumire pentru un timp petrecut împreună.“ După lansarea a numeroase cărţi şi reviste recent apărute, seria de evocări ale personalităţii domnului Dan Hăulică s-a deschis în seara zilei cu recitalul de poezie religioasă „Metanie, Ţie, Părinte!“, susţinut de Constantin Chiriac.

Pe fundalul derulării unor fotografii cu Dan Hăulică din arhiva Mănăstirii Putna, o parte din participanţi au depănat gânduri şi amintiri legate de neuitatul om. Neculai Păduraru a povestit gestul lui Dan Hăulică de a-i vernisa expoziţia de la Sala Dalles din 1988. Într-un moment în care se dărâmau biserici, expoziţia sa a fost interzisă pe motiv că include simboluri religioase. Dan Hăulică nu numai că a avut curajul de a şi-o asuma, dar a şi convins cenzura să n-o interzică: „Dacă vreţi să-l faceţi celebru pe Păduraru, interziceţi-i expoziţia; toată Europa Liberă va vui!“. Expoziţia a fost un succes fulminant, cu peste 30.000 de vizitatori în răstimp de numai o lună de zile.

După vizionarea filmului despre Dan Hăulică, „În căutarea urmelor şi a sinelui“, realizat de Grigore Ilisei pentru TVR Iaşi, a venit momentul cuvintelor de rămas-bun. Domnul profesor Ion Pop, aflat sub imperiul unei mari emoţii, şi-a exprimat convingerea că „această minunată colectivitate, care se strânge la Putna sub tutela unei sfinţenii pe care o cunoaştem şi o simţim în acest spaţiu“, va continua cu succes misiunea asumată şi a mulţumit tuturor acelora care au făcut posibilă organizarea colocviilor în fiecare an.