Comunicările din ultima zi a Simpozionului de istorie „Colocviile Putnei“
În perioada 9-12 iulie, Centrul de cercetare şi documentare „Ştefan cel Mare“ al Sfintei Mănăstiri Putna a organizat ediţia a XV-a a Simpozionului de istorie „Colocviile Putnei“, dedicat în special istoriei epocii Sfântului Ştefan cel Mare şi istoriei Mănăstirii Putna, dar şi celei a mănăstirilor din Bucovina.
În ultima zi a comunicărilor, vineri, 11 iulie 2014, Elka Bakalova, de la Academia Bulgară de Ştiinţe, a deschis seria prezentărilor cu tema „Un Aër-épitaphios roumain en Serbie: le don dâAlexandru Lăpuşneanu au monastère de lâAscension à Miléshévo“, după care a urmat comunicarea Olimpiei Mitric, profesor universitar la Facultatea de Istorie şi Geografie, Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava - „Un epitrahil necunoscut din timpul voievodului Ieremia Movilă“.
În continuare, Maria Magdalena Székely, în prezentarea „Pe urmele vechilor odoare ale Mănăstirii Solca“, a încercat să reconstituie parţial patrimoniul Mănăstirii Solca, plecând de la veşminte bisericeşti aflate în colecţiile mănăstirilor Putna şi Suceviţa. Autoarea a folosit ca reper inventarul Mănăstirii Solca alcătuit de arhimandritul Vartolomei Mazereanu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, identificând câteva feloane, sacose şi stihare, la care se vedea înrudirea tipologică. O prezentare interesantă a fost şi cea a domnului Ioan-Augustin Guriţă - „Ultimele pagini ale unei istorii comune: Schitul Mare din Galiţia şi Mănăstirea Suceviţa“, în care, pe baza unor documente, în mare parte inedite, s-a făcut un scurt istoric al vieţii obştii de la Schitul Mare din Galiţia, azi Ivano-Francovsk din Ucraina, aşezământ monahal la care fusese închinată Mănăstirea Suceviţa. În urma desfiinţării mănăstirilor ortodoxe din Galiţia şi Bucovina, călugării de aici au fost primiţi în Moldova, între anii 1784 şi 1786, fiind aşezaţi în special la Mănăstirea Coşula. Aceştia au adus o bogată colecţie de documente (între care şi documente ale Mănăstirii Suceviţa), manuscrise, cărţi şi câteva odoare.
Sorin Grigoruţă a vorbit „Despre bolniţele mănăstireşti în Moldova“, după care Ana-Felicia Diaconu, lector universitar la Facultatea de Arhivistică a Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ Bucureşti, a susţinut comunicarea „Mănăstirile bucovinene în lumina unor documente de la Sever Zotta“. Ultima comunicare a primei părţi a zilei i-a aparţinut monahului Iustin Taban de la Mănăstirea Putna, intitulată „«Mazilirea» Mitropolitului Sava Balaci de către Constantin Duca în 1701-1702. Semnificaţiile unei crize de putere“. Autorul a arătat că Mitropolitul Moldovei Sava Balaci, călugărit în Mănăstirea Putna, a fost „mazilit“ în 1702 de domnul Constantin Duca pentru că nu a vrut să ridice blestemul pe care îl aruncase în anul 1698, în timpul domniei lui Antioh Cantemir, asupra văcăritului - o taxă pe animalele mari, foarte împovărătoare pentru locuitorii ţării - şi pentru că a refuzat să meargă să-i cheme în ţară pe un număr de boieri care fugiseră din calea domnului. Mitropolitul Sava este primul care a legat văcăritul şi iniţiatorul unor gesturi şi practici politice care au culminat cu Mitropolitul Iacov Putneanul, cel ale cărui acţiuni, jumătate de veac mai târziu, au dus la eliminarea taxei văcăritului pentru totdeauna.
Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, Mănăstirea Putna a decăzut, devenind foarte săracă
A doua parte a zilei a debutat cu prezentarea „«Condica» vieţuitorilor Mănăstirii Putna (secolele XV-XVIII). Preliminariile unei cercetări“, susţinută de domnul Mihai-Bogdan Atanasiu. În continuare, Ştefan S. Gorovei, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, a vorbit despre „La Mănăstirea Putna, în domnia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu. O semnalare“, subliniind că anumite izvoare transilvănene relatează că, la începutul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu, Mănăstirea Putna a fost vizată de un raid de pradă organizat de doi comandanţi de oaste aflaţi în slujba lui Ferdinand de Habsburg, în contextul luptelor pentru părţi din Transilvania între Ioan al II-lea Zapolya şi împărat, raid care nu a mai avut loc. Într-una dintre aceste surse, Mănăstirea Putna este descrisă drept cea mai bogată şi importantă mănăstire din Moldova. După comunicarea „Episcopul Ioanichie al Romanului, ctitor la Mănăstirea Putna“, susţinută de Mihai Mîrza, a urmat prezentarea „Reorganizarea Mănăstirii Putna în 1956“ a protosinghelului Dosoftei Dijmărescu. În comunicarea sa, părintele protosinghel a subliniat că, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, Mănăstirea Putna a decăzut, a avut nu mai puţin de 11 stareţi şi a devenit foarte săracă. În 1956, motivat şi de faptul că în 1957 se împlineau 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare, Mitropolitul Sebastian Rusan a trimis ucenici de-ai părintelui Cleopa Ilie, de la mănăstirile Sihăstria şi Slatina, pentru a reînvia viaţa monahală în Putna. Autorul a evocat şi personalităţi precum Dosoftei Murariu, Calinic Lupu şi Iachint Unciuleac, cât şi programul de înnoire pe care şi l-au propus. Ultima prezentare i-a aparţinut prof. univ. dr. Maria Alexandru de la Universitatea „Aristotel“ din Tesalonic, „Calofonia de tradiţie bizantină în Şcoala muzicală de la Putna: Sf. Ioan Cucuzel şi Eustatie protopsaltul“. Autoarea a arătat că Şcoala muzicală de la Putna a funcţionat într-un moment când, imediat după căderea Constantinopolului, calofonia bizantină se afla într-un moment de criză. Această şcoală a preluat şi dus mai departe tradiţia psaltică iniţiată de Sfântul Ioan Cucuzel şi alţi mari protopsalţi isihaşti. Au fost analizate câteva manuscrise cu notaţie psaltică realizate la Mănăstirea Putna de psalţi precum Eustatie Protopsaltul. Prof. univ. dr. Maria Alexandru a vorbit şi despre metodologia transcrierii manuscriselor putnene din notaţia veche în cea actuală.
În încheiere, gazda Colocviilor, stareţul Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, a exprimat recunoştinţa întregii obşti putnene pentru munca de cercetare depusă de participanţi în descoperirea unor noi lucruri despre Mănăstirea Putna şi ctitorul ei.
În timpul ultimelor comunicări, IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, s-a alăturat participanţilor pentru a le mulţumi personal „pentru ceea ce ne-aţi dăruit nouă tuturor, poporului nostru, Bisericii noastre. Aceste materiale vor rămâne de-a lungul veacurilor, împreună cu inimile, cu sufletele domniilor voastre. Pentru că ceea ce faceţi, faceţi cu un duh apostolic, cu toată sinceritatea“.