Conferinţe preoţeşti în Arhiepiscopia Sibiului

În Aula „Mitropolit Ioan Meţianu“ a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“ a avut loc ieri, 15 octombrie, prima conferinţă preoţească de toamnă din Arhiepiscopia Sibiului. Conferinţa a fost prezidată de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, şi l-a avut ca invitat de seamă pe pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu.

La conferinţă au participat preoţii din Protopopiatele Sibiu, Mediaş, Avrig, Agnita şi Sălişte, protoiereii acestor unităţi administrative ale Arhiepiscopiei Sibiului şi slujitori misionari. În prezidiu, alături de IPS Mitropolit Laurenţiu s-au aflat Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi consilierul cultural pr. Savu Popa, precum şi pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu, invitatul evenimentului.

În debutul conferinţei, IPS Mitropolit Laurenţiu i-a binecuvântat pe slujitorii sfintelor altare din comunităţile aflate pe teritoriul judeţului Sibiu, i-a felicitat pentru activitatea misionară şi pastoral-liturgică, iar mai apoi a evocat personalitatea domnitorului sfânt omagiat în acest an în Patriarhia Română.

„Pe lângă toate virtuţile pe care le-a avut Sfântul Constantin Brâncoveanu, martirajul său a devenit cea mai importantă cunună pe care a primit-o. De aceea, la 300 de ani de la martiriul Sfântului Voievod, a rânduit Dumnezeu să-l cinstim în mod deosebit. Această cinstire adusă Sfântului Constantin Brâncoveanu nu se putea face altfel decât prin comemorarea evenimentelor cuprinse în actul său de jertfire pentru neamul românesc şi Biserica străbună“, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

„O adevărată cetate a culturii“

În prelegerea susţinută preoţilor sibieni, părintele academician Mircea Păcurariu a evidenţiat câteva aspecte mai puţin cunoscute din viaţa şi activitatea Sfântului Constantin Brâncoveanu şi a evocat câteva personalităţi care l-au sprijinit pe marele domnitor în a oferi Ţării Româneşti o epocă de inegalat în privinţa culturii şi a spiritualităţii.

„În timpul Sfântului Constantin Brâncoveanu, Bucureştiul a devenit o adevărată cetate a culturii româneşti, o monarhie culturală, pentru că aici se întretăiau două curente culturale diferite. Primul a fost curentul apusean, venit printr-o serie de învăţaţi greci sau de alt neam, pe care domnitorul i-a invitat la Bucureşti şi le-a asigurat existenţa. Al doilea era curentul tradiţional grecesc, pe care îl predicau numeroşii patriarhii greci veniţi la curtea domnitorului pentru a cere ajutoare materiale, dar şi profesorii greci care funcţionau la Academia Domnească de la Mănăstirea «Sfântul Sava». La aceste două curente putem adăuga şi un al treilea, curentul autohton, pe care îl predicau învăţaţii români care trăiau la Bucureşti sau în alte zone ale Ţării Româneşti. Fiecare dintre aceste curente a avut reprezentanţii săi deosebiţi, oameni de mare cultură pentru vremea respectivă şi care s-au impus în tot răsăritul Ortodox prin lucrările lor şi prin activitatea desfăşurată la Academia de la Sfântul Sava. Amintim aici pe medicul şi filosoful Iacob Pylarino, grec de neam, dar cu studii în Italia, care l-a sfătuit pe spătarul Mihai Cantacuzino să întemeieze Spitalul «Colţea» din Bucureşti. Amintim apoi pe Gheorghe Maiota, care avea studii la Veneţia şi la Roma, şi pe Ioan Avramios, un predicator grec de la curtea domnească, cu studii la Veneţia. La aceştia se adaugă şi câţiva italieni de mare cultură, cum a fost Anton-Maria del Chiaro, secretarul domnitorului pentru limbi apusene şi medicul Bartolomeo Ferrati“, a spus pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu.

Conferinţa a continuat cu prezentarea celor cinci referate pregătite de reprezentanţii preoţilor din cele cinci protopopiate sibiene, în care au fost prezentate realizările pe diferite planuri din Ţara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. În ultima parte a conferinţei, au avut loc discuţii referitoare la cele prezentate de referenţi şi despre cinstirea adusă sfântului domnitor în zilele noastre.