Congres internaţional la Patriarhia Română

Ieri, au început la Palatul Patriarhiei lucrările Congresului Internaţional de Teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“. Sesiunea festivă din Aula Mare „Teoctist Patriarhul“, moderată de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a fost deschisă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa reprezentanţilor instituţiilor statului, a ierarhilor, oamenilor de cultură şi a participanţilor din ţară şi străinătate. Tot ieri a avut loc şi vernisarea expoziţiei „Opera părintelui Stăniloae“. Astăzi, lucrările continuă în Sala „Conventus“ din Palatul Patriarhiei.

 

Sesiunea festivă deschisă de către Patriarhul României, care a rostit cuvântul „Anul comemorativ «Dumitru Stăniloae» - recunoştinţă, comuniune şi conlucrare“, a continuat cu mesajul transmis din partea Secretariatului de Stat pentru Culte de Victor Opaschi, secretar de stat, care a subliniat că evocarea personalităţii celui mai de seamă teolog român modern reprezintă un imens serviciu adus societăţii româneşti, care are din ce în ce mai multă nevoie de modele, iar astfel de modele nu trebuie să fie puse în vitrină şi contemplate cu melancolie, ci reactualizate şi promovate în permanenţă. „Este rolul teologilor să scoată în evidenţă virtuţile sale duhovniceşti. Eu însă vreau să subliniez că părintele Stăniloae leagă Occidentul raţionalist de Orientul contemplativ. Astăzi, părintele Stăniloae nu mai este doar celebrul teolog român. El este un european care oferă ţării noastre vocaţie europeană deplină şi ne individualizează ca naţiune. Părintele Stăniloae a ridicat teologia românească la rang de ştiinţă. A ştiut poate cel mai bine să aşeze într-un singur discurs, deopotrivă duhovnicesc şi ştiinţific, religiozitatea atât de profundă a românilor. A legat în acelaşi discurs teologic trăirea credinciosului simplu de la ţară de teoriile complexe ale filosofiei germane. A explicat viaţa în Hristos atât pe înţelesul intelectualilor, cât şi pe cel al oamenilor simpli. Pentru mine, părintele Stăniloae este chiar mai actual în secolul al XXI-lea decât în secolul trecut“, a spus Victor Opaschi.

 

Datorită rigorii sale ştiinţifice şi probităţii sale intelectuale, opera părintelui Dumitru Stăniloae este cunoscută astăzi şi în mediul academic occidental şi nu numai. Complexitatea personalităţii şi operei sale a determinat primirea părintelui Dumitru Stăniloae în Academia Română. În acest sens, acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, l-a numit pe părintele Stăniloae cel mai mare filosof-teolog al României, dar şi un mare patriot. „Ca slujitor al ştiinţei, m-am oprit asupra următoarelor cuvinte ale părintelui Stăniloae: «Să vorbim despre ştiinţă şi credinţă. Ştiinţa ne lasă închişi în descrierea legilor diferitelor existenţe, dar nu vrea să ştie că aceste legi trebuie să fie de la Cineva mai presus de legi. Ea nu explică nimic, descrie numai. Descrie mai mult legile lumii materiale. În secolul al XIX-lea se credea că ştiinţa poate să cunoască şi cele spirituale, dar nu le poate cunoaşte». La aceste cuvinte ale părintelui Stăniloae ar trebui să se gândească fiecare om al ştiinţei“, a subliniat acad. Ionel Haiduc.

 

Mesajul din partea Universităţii Bucureşti a fost transmis de către prof. univ. dr. Mircea Dumitru, rectorul acestei instituţii, care a subliniat complexitatea spiritualităţii noastre ortodoxe şi contribuţia marelui teolog român, ce s-a impus prin profunzimea spirituală, prin investigarea completă a izvoarelor şi claritatea expunerii. „Părintele Stăniloae este, prin copleşitoarea sa operă şi prin influenţa pe care a exercitat-o, cel mai important şi fecund teolog ortodox al veacului al XX-lea (...). Savant de o adâncă şi subtilă cultură teologică şi umanistă, suflet cald şi luminat, de o rară blândeţe, bunătate şi sensibilitate, aşa cum îl evocă cei care îl descriu şi l-au cunoscut, părintele Dumitru Stăniloae nu concepea teologia altfel decât ca pe o întâlnire autentică şi vie a oamenilor obişnuiţi cu Dumnezeu Cel viu. Forţa mereu actuală a teologiei părintelui Stăniloae izvorăşte din puterea iubirii. Opera sa poate fi interpretată ca un răspuns dat iubirii lui Dumnezeu. Fără îndoială că şi studierea, exegeza şi descifrarea semnificaţiilor operei părintelui Dumitru Stăniloae izvorăsc din aceeaşi iubire pentru înţelegere, cunoaştere şi adevăr, pe care exegeţii săi o arată faţă de ideile profesorului şi faţă de dezvoltarea lor. Aşa cum spunea chiar profesorul însuşi, teologia sa îşi va împlini rostul prin plămădirea şi cultivarea în sufletele şi minţile celor care se apleacă asupra ei a puterii iubirii de a dezvolta ideile teologice“, a reliefat prof. univ. dr. Mircea Dumitru. 

După sesiunea festivă de deschidere a lucrărilor congresului au urmat trei comunicări ştiinţifice. Pr. prof. univ. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a vorbit despre receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae în teologia academică românească, arătând că aceasta „reprezintă o realitate sigură şi de mare amplitudine, ilustrată la nivel naţional în cadrul învăţământului teologic universitar prin interesul manifestat de profesorii de teologie dogmatică de a utiliza, fructifica şi promova în rândul studenţilor contribuţia inegalabilă a gândirii celui mai cunoscut, tradus, comentat şi interpretat teolog ortodox român“.

 

Pr. prof. univ. dr. Ioan Teşu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a vorbit despre receptarea operei părintelui profesor Dumitru Stăniloae în viaţa şi spiritualitatea monahală, prezentându-l pe marele teolog român drept istoric şi aghiograf al monahismului ortodox. În comunicarea sa ştiinţifică, părintele Ioan Teşu a amintit o serie de aprecieri ale unor ierarhi şi monahi cu viaţă îmbunătăţită privind modelul sublim de viaţă duhovnicească şi de gândire teologică al părintelui Dumitru Stăniloae, concluzionând: „Părintele Stăniloae este un dar de mare preţ, făcut de Dumnezeu Ortodoxiei întregi, în vremuri de relativizare a valorilor morale şi spirituale. Operele sale transmit, ‹‹cu putere multă››, îndemnul la descoperirea şi preţuirea, la aflarea şi practicarea idealului de viaţă creştin - mântuirea. În măsura în care va reuşi să evalueze autentic înalta şi duhovniceasca învăţătură a părintelui profesor Dumitru Stăniloae, omul contemporan, fie el monah sau mirean, şi nu doar teolog, va avea şansa de a-şi redescoperi vocaţia sa sfântă; se va redescoperi pe sine în ceea ce are mai sfânt şi adânc, mai bun şi mai înalt“.

 

Doamna Elena Solunca-Moise, redactor principal al revistei „Academica“ a Academiei Române şi purtător de cuvânt al acestei instituţii, a prezentat comunicarea cu titlul „Receptarea operei părintelui profesor Dumitru Stăniloae în cultura laică“, descriindu-l drept „un teolog desăvârşit al iubirii într-o vreme a urii, al comuniunii într-o vreme a individualismului feroce şi al rugăciunii neîntrerupte, sârguitoare şi lucrătoare într-o vreme în care se vorbeşte mai mult despre Dumnezeu decât cu Dumnezeu“. Domnia sa a arătat sinteza moştenirii lăsate de părintele Stăniloae: „Ne-a învăţat să fim contemporani cu veşnicia“.

Sesiunea a II-a a Congresului internaţional a fost moderată în Aula Mare a Palatului Patriarhiei de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre contribuţia părintelui Dumitru Stăniloae la conturarea unei teologii liturgice prin monumentala lucrare „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă“ care oferă în teologia ortodoxă românească cel mai important comentariu la Sfânta Liturghie. „Teologia părintelui Stăniloae este o teologie vie, care a fost trăită în viaţa profesorilor noştri, în activitatea lor, dar şi a studenţilor. Din punct de vedere liturgic, o mare lucrare a părintelui este volumul «Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă», care ne-a ajutat enorm de mult şi ne ajută şi în prezent ca să pătrundem în tainele celei mai importante slujbe a cultului nostru: Taina Sfintei Liturghii. Din punct de vedere personal, ne-am concentrat amintirile şi preţuirea noastră pentru părintele printr-o mică sintagmă: «blândeţea iubitoare a slujitorului erudit». Am cunoscut şi ne-am împărtăşit de acea blândeţe, care exprima atâta preţuire faţă de noi, cei care urcasem o treaptă mică pe scara teologiei“, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

 

Personalitatea părintelui Dumitru Stăniloae a fost evocată de Lidia Stăniloae, fiica teologului român, care a rostit un bogat cuvânt plin de mărturii personale inedite despre viaţa din familia părintelui Stăniloae. „Părintele Stăniloae iubea munţii şi în copilăria mea i-am urcat des împreună. Se oprea din loc în loc şi se uita împrejur: «Doamne, ce frumos este!», ne spunea; «Ce minunată e lumea pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu!» Această capacitate de a sesiza minunea creaţiei l-a însoţit toată viaţa, l-a caracterizat în tot ceea ce a făcut. A primit de la Dumnezeu darul de privi în profunzime ceea ce ne înconjoară şi de a înţelege că în orice vedem se manifestă puterea lui Dumnezeu. Avea convingerea că El ne-a lăsat o lume a minunilor şi că trebuie să fim conştienţi de acest dar care reflectă dragostea Creatorului pentru creaţia sa, dar ale cărui semnificaţii sunt mult mai adânci decât ceea ce noi, prin înţelegerea noastră limitată, ni se pare că putem explica“, a spus Lidia Stăniloae.  

 

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat, în semn de preţuire pentru contribuţia pe care o aduc la promovarea operei şi gândirii părintelui Dumitru Stăniloae, Diploma şi Medalia omagială „Părintele Dumitru Stăniloae“ doamnei Lidia Stăniloae şi profesorului Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti. Toţi cei prezenţi în Aula „Teoctist Patriarhul“ au vizionat la sfârşitul sesiunii filmul documentar „Părintele profesor Dumitru Stăniloae“, realizat de Televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române. 

 

În cea de-a doua parte a zilei, lucrările congresului s-au desfăşurat în Sala „Conventus“ din Palatul Patriarhiei. Cea de-a treia sesiune a fost moderată de IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi a reunit comunicările ştiinţifice ale PS Mitrofan Kodic, Episcopul sârb al Americii de Est („Privire comparativă între teologia părintelui Dumitru Stăniloae, teologia Sfântului Nicolae Velimirovici şi cea a cuviosului Justin Popovici“), prof. univ. dr. Hermann Pitters („Receptarea operei părintelui Stăniloae în spaţiul german“), pr. dr. Jean Boboc („Receptarea operei părintelui Stăniloae în spaţiul francofon“), pr. dr. Ioan Ioniţă („Aspecte ale receptării teologiei părintelui Stăniloae în spaţiul nord-american“) şi prof. univ. dr. Christos Arabatzis („Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae în mediul academic grecesc“). Cea de-a patra şi ultima sesiune a zilei de congres internaţional a fost moderată de conf. univ. dr. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Arad. Comunicările ştiinţifice au fost susţinute de arhim. prof. Marcel Pavuk („Învăţătura despre patimi şi lupta împotriva acestora în operele părintelui Dumitru Stăniloae şi ale asceţilor ruşi din sec. XIX: analiză comparată“), conf. univ. dr. Ciprian Streza („Importanţa viziunii liturgice şi ascetice a părintelui Dumitru Stăniloae privind chemarea omului de a intra prin Hristos la Tatăl, în stare de jertfă“) şi conf. univ. dr. Emil Bartoş („Doctrina despre justificare prin credinţă în teologia ortodoxă şi reformată. Un studiu comparativ între gândirea părintelui Dumitru Stăniloae şi Jean Calvin“).

 

Lucrările Congresului de Teologie, intitulat „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“, continuă cu sesiunile V-VIII desfăşurate în Sala „Conventus“ din Palatul Patriarhiei, urmând a se încheia mâine, 5 octombrie, cu slujba parastasului oficiată la mormântul părintelui Dumitru Stăniloae de la Mănăstirea Cernica. (Ioan Buşagă, Marius Nedelcu, Alexandru Briciu)