Copii uitaţi de părinţi, ocrotiţi de Biserică

Aderarea României la Uniunea Europeană şi deschiderea graniţelor muncii pentru români au efecte pozitive, însă, din nefericire, au şi implicaţii negative. Multe familii au plecat în străinătate, lăsând copiii în grija bunicilor ori a rudelor sau, şi mai grav, lăsându-i să se descurce singuri. Din fericire, Biserica, prin instituţiile ei sociale şi prin parohii, a venit în sprijinul acestora înfiinţând şcoli de zi, în care copiii socializează şi îşi fac temele sub supravegherea unor persoane calificate. Dar cel mai mare beneficiu pentru ei este că sunt educaţi într-un spirit creştin, în fiecare asemenea centru fiind pus un accent important pe valorile şi morala creştină.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, când cetăţenii au devenit liberi să circule în statele membre, o mare parte din români au decis să îşi încerce norocul în alte ţări, în speranţa găsirii unui loc de muncă mai bine plătit şi cu şanse mai mari de acces la prosperitate. Din nefericire, însă, majoritatea acestora au lăsat în urmă soţul sau soţia, dar mai ales copiii, de cele mai multe ori responsabili de educaţia lor urmând să fie bunicii sau rudele îndepărtate. Singurul contact între părinţi şi copii a ajuns să fie doar în timpul sărbătorilor mari, precum Crăciunul sau Paştile, însă nici atunci pentru prea mult timp, deoarece părinţii pleacă după câteva zile, ca să reînceapă munca în ţara adoptivă, şi lasă în urmă, din nou, familia. În ultima perioadă a început să se vorbească din ce în ce mai des despre consecinţele nefaste pe care le are lipsa părinţilor asupra comportamentului copiilor. Specialiştii vorbesc deja despre deviaţii comportamentale grave ale copiilor, ce cu greu mai pot fi remediate. Lipsa unuia dintre părinţi poate fi acoperită cu foarte mare dificultate sau chiar deloc. Indiferent de situaţie, psihologii spun că locul unui părinte nu poate fi luat de bunici sau de rude. "În dezvoltarea psihoemoţională şi intelectuală este absolut necesară existenţa unor repere stabile maternale şi paternale. Când ele dispar, chiar şi pentru o perioadă, copilul îşi caută alte repere în mediul exterior şi, fiind deja vulnerabil, îşi alege cele mai nepotrivite modele. Copiii se simt abandonaţi de părinţi, îşi pierd sentimentul stimei de sine, al propriei valori, în multe cazuri ajungând la depresii şi chiar la sinucidere. În cazul adolescenţilor, trauma abandonului se reflectă în special în alegerea antura-jului, în cercul apropiat de prieteni, unde tentaţiile alcoolului sau drogurilor sunt mai mari. De cele mai multe ori, adolescenţii ajung să urmeze modele greşite, iar acest lucru se vede în comportamentul lor ulterior. Model pentru copil poate fi oricine, însă doar părinţii sunt cu adevărat "mama" sau "tata"", a explicat psihologul Anca Butnariu. Potrivit statisticilor, zona Moldovei este cea mai afectată de acest fenomen al copiilor singuri acasă. Aici sunt peste 20.000 de copii care au cel puţin unul dintre părinţi plecat la muncă în străinătate. Pentru diminuarea efectelor asupra dezvoltării copiilor, au fost întreprinse mai multe activităţi, cum ar fi colaborarea unităţilor şcolare cu centrele de zi de la nivel local, unde elevii desfăşoară activităţi educaţionale asistaţi de cadre didactice, elaborarea de programe personalizate de intervenţie, precum şi consiliere personală şi de grup. "Plecarea părinţilor în străinătate a avut efecte asupra comportamentului elevilor, fiind întâlnită destul de des o comunicare defectuoasă, cum ar fi ostilitatea verbală, minciuna sau lauda, tulburări emoţionale şi de relaţionare, scăderea randamentului şcolar sau tulburări fiziologice, cum ar fi cele de somn, de nutriţie sau ticuri", a explicat prof. Sabina Manea, purtător de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi. Educaţie creştină, socializare şi supraveghere Activitatea în centrele de zi, acolo unde vin copii din clase diferite dar de vârste apropiate, este, de regulă, aproximativ la fel peste tot. Activitatea începe după terminarea orelor, când copiii primesc o masă caldă consistentă, urmată de o scurtă pauză, apoi copiii încep să îşi facă lecţiile pentru următoare zi sub supravegherea personalului calificat din centre, iar la final există programe de socializare ori se dezbat diferite probleme, tot sub coordonarea personalului calificat. În plus, copiii beneficiază de consiliere, la fel cum beneficiază şi aparţinătorii lor, şi de mijloace adecvate privind aspectele ce ţin de igienă. Un astfel de centru este Centrul de Zi "Sfânta Marina" din cadrul Fundaţiei "Solidaritate şi Speranţă" a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. "În cadrul centrului nostru avem la dispoziţie şi un duş, pentru cei care vin de la şcoală şi vor să facă, dar şi maşini de spălat pe care le punem la dispoziţie. De regulă, după ce vin de la şcoală, copiii mănâncă, apoi îşi fac temele, iar la final sunt activităţi recreative. Pe lângă ajutorul pe care îl oferim la teme, avem şi un parteneriat cu profesori de Religie, care vin şi fac lecţii interactive cu elevii, adaptate vârstei lor, astfel încât să înţeleagă şi să pună întrebări toţi, de la clasa I până la a IV-a, pentru că trebuie să punem accent şi pe educaţia religioasă. În posturi, copiii merg la biserică, unde se spovedesc şi se împărtăşesc", a explicat şi Roxana Ungureanu, coordonatorul Centrului de Zi "Sfânta Marina" a Fundaţiei "Solidaritate şi Speranţă". În acest centru sunt 25 de beneficiari care vin în fiecare zi. Mâna de ajutor a Bisericii Văzând problemele întâmpinate de copii, dar şi de bunici ori rudele care au grijă de cei ai căror părinţi au plecat la muncă în străinătate, Biserica, prin parohii sau instituţiile sociale proprii, a întins o mână de ajutor celor rămaşi în ţară, fie prin consiliere sau ajutor financiar, fie prin înfiinţarea unor centre de zi în care copiii sunt ajutaţi să îşi facă temele, sunt îndemnaţi să socializeze cu ceilalţi şi, cel mai important, au parte de o educaţie în spiritul moralei creştine. "La noi în protopopiat avem numeroase asemenea cazuri, în care copiii au rămas în grija unui părinte, a bunicilor ori a rudelor; de aceea, preoţii parohi acordă o atenţie deosebită acestor cazuri. Întrucât aceşti copii sunt mai vulnerabili, preoţii se implică personal în relaţia cu ei. Au loc discuţii cu ei şi se menţine o legătură permanentă, pentru că riscurile sunt mai mari în aceste cazuri", a explicat părintele Vasile Aurel Pop, protoiereul Protopopiatului Sighet, din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului. În alte zone au fost înfiinţate centre de zi ori centre sociale în care copiii vin după terminarea cursurilor, de la şcoală, mănâncă, îşi fac temele şi apoi socializează şi iau parte la ore interactive de Religie ori de morală creştină, susţinute de preoţi sau de profesori de Religie. "Biserica nu poate sta indiferentă" "Biserica nu poate sta indiferentă atunci când vine vorba de nevoile aproapelui, în aceste situaţii trebuind să avem grijă să preîntâmpinăm abandonul şcolar şi să ajutăm copiii şi pe cei în grija cărora se află. Noi avem nouă centre de zi, în care sunt câte 25 de copii, o parte dintre ei fiind cu părinţii sau unul dintre părinţi este plecat la muncă în străinătate. Aici au avantajul de a fi supravegheaţi şi ajutaţi de pedagogi specializaţi. Pe lângă ajutorul la teme sau consilierea pe care le-o oferim, avem şi multe activităţi extraşcolare. Activităţile din centre sunt atât în timpul anului şcolar, cât şi în perioada vacanţelor, când se desfăşoară diverse activităţi de dezvoltare a deprinderilor de viaţă, tabere sau pelerinaje. În plus, avem şi întâlniri regulate cu cei în grija celor care au rămas, cum ar fi bunicii, sau unul dintre părinţi, sau rudele", a declarat părintele Nicolae Ignat (foto), consilier social - Arhiepiscopia Alba Iuliei şi preşedinte al Asociaţiei Ortodoxe Filantropia - Alba Iulia.