Copiii reclamă violenţa de pe ecranul televizorului

▲ Potrivit unui studiu dat ieri publicităţii, violenţa este întâlnită în aproape toate tipurile de programe şi emisiuni TV şi peste 60% dintre copii cred că la TV există violenţă foarte multă sau că se difuzează numai violenţă ▲ Majoritatea covârşitoare a elevilor nu este de acord cu violenţa la TV, 78,5% dintre copii cerând adoptarea de măsuri care să ducă la reducerea violenţei din mass-media ▲

Copiii reclamă că violenţa este întâlnită aproape în toate tipurile de programe şi emisiuni TV: jocurile sportive dure (copiii precizând că fenomenul wrestling este din ce în ce mai prezent şi la canalele din România), ştirile de la anumite ore care prezintă cu precădere crime, jafuri, certuri etc., filmele de acţiune „în care toţi se împuşcă“, filmele poliţiste care arată „cum se ucid oameni“, filmele de groază, emisiunile de tipul reality-show, în care se prezintă şi chiar se provoacă certuri, emisiunile în care se urmăresc şi se întreţin conflicte, în care se utilizează un limbaj neadecvat, conform Agerpres. Copiii din clasele III-V sunt mai sensibili în perceperea violenţei, aproape 70% dintre ei spunând că la TV văd violenţă multă, foarte multă sau numai violenţă (pentru copiii din clasele a VI-a şi a VII-a, procentul este de aproximativ 52%). Cei mai mulţi copii (40,5%) spun că se uită între 1-3 ore zilnic la TV, mai mult de 26% se uită între 3-6 ore zilnic şi 13,64% mai mult de 6 ore. Odată cu vârsta creşte şi consumul de programe televizate: aproximativ 34% dintre copiii din clasele III-V se uită zilnic între 3-6 ore şi chiar mai mult de 6 ore la TV, în timp ce acelaşi comportament se înregistrează la mai mult de 45% dintre elevii claselor a VI-a şi a VII-a. „Oameni care spun minciuni şi prostii“ „Ca rezultat suplimentar al analizei opiniilor copiilor se desprind o serie de concluzii cu privire la calitatea scăzută a programelor TV. Citate precum: «vedem oameni care spun minciuni şi prostii... numai tâmpenii deloc educative», «emisiuni de prost gust, exagerate, cu oameni care bârfesc şi se înjură», sunt câteva exemple. Eficienţa bulinei de informare din colţul ecranului este relativ scăzută. Astfel, 62,18% din totalul copiilor chestionaţi au spus că ţin foarte rar cont de aceasta sau că nici nu o iau în considerare. Întrebaţi fiind cum îşi dau seama ce programe sunt potrivite pentru vârsta lor, cei mai mulţi copii, 37,25%, spun că îşi dau seama singuri, 24,75% că sunt sfătuiţi de părinţi, iar 12,75% - discută cu cei de vârsta lor. Rolul părinţilor este mult mai important în cazul copiilor mici (fiind menţionat de aproape 32% dintre aceştia), comparativ cu elevii din a VI-a şi a VII-a (care amintesc în procent de doar 16,84% părinţii). Întrebaţi fiind dacă există un tip de violenţă TV care poate fi adecvată şi copiilor, elevii au enumerat: „emisiunile care te învaţă cum să te aperi“ sau cele care prezintă intervenţii ale poliţiei deoarece „arată adevărul şi te învaţă să te fereşti de ceea ce este rău“, violenţa din lumea animală sau filmele şi documentarele istorice în care sunt evocate uneori şi „momente sângeroase“. „Să se facă o lege să nu se mai bată la TV“ Copiii cred că Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Poliţia trebuie să adopte măsuri contra violenţei la TV, precum amenzi mai mari pentru încălcarea regulilor privind difuzarea violenţei la ore nepotrivite, stabilirea mai clară a criteriilor de clasificare a programelor astfel încât să nu mai apară nici un tip de violenţă între orele când copiii se pot uita la TV, penalizarea programelor şi închiderea acestora dacă sancţiunile se repetă. De asemenea, „pentru reducerea violenţei la TV ar trebui să discute parlamentarii şi poate alte persoane care se ocupă cu aşa ceva... Să se facă o lege să nu se mai bată la TV“, susţin copiii. Aceştia sunt conştienţi că unul dintre cele mai importante roluri în reducerea violenţei TV aparţine oamenilor de presă - de la patronii şi directorii televiziunilor la producători, prezentatori şi reporteri, deoarece ei sunt „cei care decid ce se difuzează la televizor“, „cei ce produc emisiunile TV trebuie să se gândească ce se întâmplă dacă un copil se uită la emisiunea lor...“. Studiul, realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, a fost efectuat la începutul anului 2009, în rândul a 327 de elevi în clasele III-VII din municipiile Bucureşti şi Galaţi, jumătate dintre respondenţi fiind elevi în clasele mici: a III-a, a IV-a şi a V-a, cealaltă jumătate a eşantionului, constituind-o elevii claselor a VI-a şi a VII-a.