Corul „Byzantion“ a reprezentat România la două festivaluri de renume din Polonia

În zilele de 22 şi 23 august 2013, membrii corului „Byzantion“ din Iaşi au avut onoarea de a fi invitaţi să susţină două concerte de muzică bizantină, în cadrul a două festivaluri de muzică din oraşele Mielec şi Krakow, din sudul Poloniei, cu sprijinul Institutului Cultural Român.

Primul concert a fost susţinut în cadrul celei de-a XVI-a ediţii a Festivalului Internaţional de Muzică din micul oraş Mielec, localitate ale cărei atestări documentare merg până în secolul al XIII-lea. Începând cu 1998, anul de debut al festivalului, evenimentul muzical din oraşul Mielec reuneşte solişti prestigioşi, coruri, ansambluri camerale şi orchestre mari din întreaga lume. Participarea din acest an a corului „Byzantion“ la Mielec reprezintă cea de-a doua prezenţă a artiştilor români aici, după participarea prestigiosului cor „Madrigal“, în anul 2008.

Interesul şi afinitatea publicului polonez pentru genul muzical psaltic au fost, şi de această dată, confirmate de numărul mare al iubitorilor de muzică prezenţi în Biserica catolică „Doamna noastră“, din centrul oraşului Mielec, un edificiu impresionant prin dimensiunile sale, cu o arhitectură modernă, în care susţinerea unui moment artistic este, fără îndoială, o provocare pentru orice grup vocal.

Al doilea concert a avut loc în impunătoarea biserică dominicană din centrul oraşului Krakovia, cu ocazia celei de-a XXXVIII-a ediţii a Festivalului Internaţional „Muzică în vechea Cracovie“, organizat de Fundaţia „Capella Cracoviensis“, evenimentul înfăţişând una dintre principalele manifestări muzicale de înaltă ţinută ale celei de-a doua capitale culturale a Poloniei. Din 1976 până în prezent, festivalul s-a impus ca unul dintre cele mai prestigioase şi mai longevive evenimente muzicale din Polonia, atrăgând de pretutindeni solişti, coruri, formaţii camerale şi orchestre. Anul acesta, printre participanţi s-au numărat muzicieni din Elveţia, Germania, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, România, Rusia şi Statele Unite ale Americii.

Concertul corului „Byzantion“ a reprezentat cea de-a cincea prezenţă românească la celebrul Festival „Muzică în vechea Cracovie“, după ce, în anii trecuţi, concertele corului „Preludiu“, corului „Madrigal“, grupului psaltic „Stavropoleos“ şi cvartetului „Bălănescu“ au fost primite cu mult entuziasm de un public foarte numeros.

Repertoriu bogat, abordat de corul „Byzantion“

În ceea ce priveşte repertoriul abordat de corul „Byzantion“ în cadrul ambelor festivaluri, dezideratul a fost conferirea unei imagini cât mai ample şi mai elocvente asupra muzicii sacre a Imperiului Bizantin, rugăciune cântată a sfinţilor părinţi răsăriteni. Cele 80 de minute de interpretare psaltică au reprezentat o invitaţie la o călătorie în istoria acestei minunate arte, în fascinaţia lumii modurilor bizantine, precum şi o reactualizare, o retrăire prin cele mai frumoase cântări, a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.

Astfel, în debut au fost interpretate piese ce îşi au originea fie în primele secole ale creştinismului (secolul al III-lea), fie în repertoriul paleoromaic (secolele VII-XIII, Italia de Sud şi Catedrala „Reims“, Franţa). Vechiul imn creştin „Sfinte Dumnezeule“ a fost interpretat, în tradiţionalul glas al II-lea, în limbile română, greacă şi slavonă, sugerând şi evocând, prin aceasta, dimensiunea panortodoxă a artei psaltice.

Piesele de o complexitate mai mare, precum „Slava“, pe opt glasuri, la Adormirea Maicii Domnului, de Petru Lampadarie (†1778), cea mai mare personalitate a muzicii psaltice din secolul al XVIII-lea, heruvicul „Să tacă tot trupul“, din Sâmbăta Mare, de Iacov Protopsaltul (†1800), un punct de referinţă în plan componistic, cratima în glasul I de Anton Pann (†1854) şi chinonicul duminical „Lăudaţi pe Domnul“, în glasul plagal I, de Sf. Ioan Cucuzel (secolul al XIV-lea), au reprezentat provocarea propusă publicului în aprecierea repertoriului liturgic ortodox, prin ipostaze ale genului papadic şi nu numai.

Ultima parte a fost introdusă prin tradiţionala melodie a „Prohodului Maicii Domnului“, în lumina tainică a lumânărilor, ce au purtat pe cei prezenţi, pentru câteva momente, dincolo de scenă, dincolo de concretul şi convenţia unui simplu concert. Tăcerea întunericului şi prohodirea au adus cu sine atmosfera din Sâmbăta Mare, când toată făptura murmură cu plecăciune: „Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur ş...ţ, căci Împăratul împăraţilor vine să Se junghie...“. Încheierea concertului a fost încununată de cratima compusă de Anton Pann, o cântare cu silabe fără înţeles, precum te, ri, re, to, ro, ti, ri, ce simbolizează doxologia mai presus de cuvinte, adusă de cetele îngereşti în urcuşul lor infinit, în jurul tronului dumnezeirii.

Rămâne, în final, să ne exprimăm încă o dată aprecierea faţă de aceste manifestări artistice organizate la cele mai înalte standarde, faţă de o ţară unde, pe toată perioada anului, întâlneşti la tot pasul festivaluri ce îşi îmbogăţesc blazonul cu zeci de ediţii - tradiţii de nezdruncinat -, faţă de un popor cu o crescândă deschidere cultural-muzicală şi un interes sporit pentru moştenirea bizantină din spaţiul ortodox. Aceste gânduri, aceste experienţe inedite aduc cu sine în mod inevitabil întrebarea: cât va mai dura până când setea de muzică sacră de calitate să determine pe cei interesaţi din ţara noastră - cler, laici, autorităţi - să îşi unească forţele pentru organizarea, cel puţin în oraşele mari, a unor astfel de evenimente care să asigure amploare, autenticitate, tradiţie, identitate? (Adrian Sîrbu, cadru didactic la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi)