Credință și statornicie sub ocrotirea Maicii Domnului
Uneori istoria nu este numai ciclică, ci și compensatorie. Acolo unde vremurile au înecat-o în sânge, în timp, Dumnezeu așază milă și pace. În această percepere, biserica Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Râmnicu Sărat, județul Buzău, ctitorie a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, reprezintă astăzi harul pe care Stăpânul lumii, prin Maica Fiului Său, ocrotitoarea orașului, îl revarsă vindecător peste înaintașii, enoriașii și închinătorii de aici.
Nimic din această urbe nu întruchipează mai semnificativ lucrarea lui Dumnezeu în lume ca Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. La Râmnicu Sărat, o perioadă de timp, pentru mulți credincioși, deținuți politici în perioada comunistă, viața petrecută în închisoarea de aici nu a fost altceva decât frică. Alienare. Martiraj. Astăzi, sângele lor, suferința, izolarea absolută (Corneliu Coposu povestea de pildă că în ultimii opt ani de detenţie nu rostise nici un cuvânt şi că la ieşirea din închisoare uitase să vorbească, fiindu-i necesară o perioadă îndelungată până la redobândirea graiului), oricât ar părea de simplu, sunt „spălate” cu rugăciune. Cu acatist. Cu Sfântă Liturghie săvârșită în biserica marelui martir Constantin Brâncoveanu.
Am ajuns în sfântul locaș pomenit într-o după-amiază de marți, când părintele paroh Gheorghe Bivolaru săvârșea, ca în fiecare marți a săptămânii, slujba Acatistului.
„Ne aflăm într-o fostă mănăstire, ctitorie a Sfântului Constantin Brâncoveanu, din anii 1691-1697. Aici s-au rugat timp îndelungat ieromonahi și monahi. De atunci se păstrează rânduiala acestei slujbe. Pentru enoriașii noștri și pentru cei din jurul orașului, biserica și locul acesta sunt referințe datorită rugăciunii îndelungate. Aici își găsesc ei locul, rostul și liniștea. Aici le sunt ascultate rugăciunile. Biserica, închinată de Sfinții Brâncoveni Adormirii Maicii Domnului, este zilnic deschisă, iar credincioșii intră în ea, se roagă pentru ei, pentru cei răposați, pentru copiii lor, pentru cei care au trebuință de sănătate și pentru toate cele ale casei”, mărturisește părintele paroh, preot aici din 1999.
„Slujba Acatistului din fiecare marți este încărcată cu o semnificație adâncă, acum când orașul este aproape paralizat din lipsa locurilor de muncă și când, uite, putem vorbi liber despre sutele și sutele de deținuți politici întemnițați de comuniști în închisoarea lui, din care 90 la sută au sfârșit martiric. La fel ca și ctitorul nostru. În Râmnicu Sărat, sărăcia provoacă durere, suferință. Comunismul a provocat durere și suferință. De aceea Biserica vine să aline. Să toarne balsam pe sufletele credincioșilor ei atât de încercați. Să le dea curaj. Imbold ca ei să nu abdice de la viață. Să treacă prin încercări cu fruntea sus. Să fie ridicați. Să privească înainte. Drumul lor să fie unul de lumină. Iar model Mântuitorul Hristos”, ne mai spune părintele.
Modelul Brâncovenilor
Revenirea în propria-i ctitorie a Sfântului Martir Brâncoveanu, prin icoana purtătoare a moaștelor lui, pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit-o anul trecut parohiei râmnicene, este o înaltă și istorică binecuvântare. O compensație harică pentru toată suferința locului. „Pentru credincioșii noștri, Sfinții Brâncoveni rămân un fapt de căpătâi: Voievodul țării și copiii lui au ales moartea, nu viața în schimbul lepădării de credința ortodoxă. Iată un model de jertfă supremă. Nu unul oarecare, ci al aceluia care a ridicat fosta mănăstire de aici #ca o cetate bine întărită$, cum spune cronicarul. Adică de apărare. De pază nu numai a țării sau a locuitorilor orașului, ci și a credinței lor. E puțin? Nu. Pentru că Sfinții Martiri Brâncoveni au fost exemple și pentru cei care au pătimit în închisoarea comunistă, la rândul lor, acum, modele de la care noi avem de învățat. De aceea putem spune că, alături de Maica Domnului, Sfinții Brâncoveni sunt astăzi ocrotitorii noștri, ai râmnicenilor. Astfel se întregește și se întărește, într-un timp de mare tulburare și încercări, scutul de credință care ocrotește comunitatea noastră”, mărturisește părintele paroh.
Consolidarea locașului și restaurarea picturii lui Pârvu Mutu
Biserica Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” se primenește astăzi cu veșmânt curat și se pregătește să înfrunte veacurile ca mărturie a faptului că Dumnezeu, acolo unde îngăduie încercarea, uneori martirică a credinței, răsplătește înzecit, peste timp, când ea se dovedește de neclintit, cu binefaceri. Semnul acestei binecuvântări este, deopotrivă, șantierul de restaurare și consolidare care a scos la lumină inconfundabila pictură a marelui Pârvu Mutu și dantelăria în piatră a sfântului locaș, milostenia și filantropia, prin care tot ce se strânge de la credincioși se împarte celor săraci, prezența copiilor din ce în ce mai activă în Biserică, unde „cresc odată cu Hristos, iar noi îi hrănim duhovnicește, în acest timp atât de lipsit de râvnă. Și unde ei au posibilitatea să primească picătura de Înviere, de mângâiere, de care au nevoie, căci îl găsesc permanent pe slujitor la Altar. Acesta este darul Bisericii într-un timp rătăcit”, cum mărturisește părintele Bivolaru.
Astăzi, în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Râmnicu Sărat, credincioșii se împărtășesc din binecuvântarea Domnului și a Maicii Fiului Lui, din modelul martiric al Sfinților Brâncoveni, ocrotitorii orașului. Și hrana aceasta, în pofida încercărilor încă prezente, este o picătură de Înviere. Adică de veșnicie. Și fiecare creștin aspiră la veșnicie.