Credinţa trăită prin rugăciunea pentru ceilalţi

Un articol de: Ioan Bușagă - 19 Iulie 2016

„Suntem chemaţi ca să rămânem în dialog cu cei de alte neamuri, credinţe, oferindu-le acestora şansa ca prin întâlnirea lor cu Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolică a lui Hristos, să aibă posibilitatea de a cunoaşte pe adevăratul Mântuitor şi adevărata Biserică mântuitoare, Biserica Ortodoxă”, a spus Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal. Ierarhul a săvârşit Sfânta Liturghie duminică, 17 iulie, la Catedrala Patriarhală.

După rostirea Sfintelor Evanghelii (despre vindecarea slugii sutaşului - Matei 8, 5-13, și despre rugăciunea lui Iisus - Ioan 17, 1-13), Prea­sfinţitul Părinte Episcop Varlaam Ploieşteanul a subliniat importanţa virtuţilor sutaşului roman, precum credinţa lui puternică, smerenia lui, nădejdea acestuia în mila şi în iubirea de oameni a lui Hristos. Sutaşul roman, a explicat ierarhul, a fost dat exemplu de Mântuitorul Iisus Hristos iudeilor pentru faptul că el, deşi păgân, a văzut în Acesta puterea dumnezeiască de vindecare a sufletelor şi trupurilor oamenilor şi, mai mult decât aceasta, a avut atâta credinţă încât i-a cerut Domnului Hristos să-i vindece slujbaşul său doar prin cuvânt, de la distanţă. „Ştiind că relaţia cu împăratul dă putere cuvintelor lui şi este ascultat de ostaşi, sutaşul recunoaşte că Iisus este sub ascultarea cuiva, adică a lui Dumnezeu Tatăl, Care L-a trimis în lume ca să vindece toată suferinţa şi neputinţa din popor. Din această relaţie filială dintre Hristos-Mesia şi Tatăl Ceresc vine puterea lui Hristos de a fi Stăpân peste viaţă şi peste moarte, peste bolile şi suferinţele oamenilor”, a spus Preasfinţia Sa.

Evanghelia Duminicii a 4-a după Rusalii, a mai precizat Părintele Episcop Varlaam Ploieşteanul, arată importanţa rugăciunii pentru cei aflaţi în suferinţe, dar şi semnificaţia rămânerii în dialog cu cei de alte neamuri şi credinţe. „Învăţăm din Evanghelia aceasta şi cum trebuie să ne comportăm noi cu oamenii care nu împărtăşesc aceeaşi credinţă cu noi, care nu sunt de un neam cu noi, mai ales în contextul acesta actual în care mulţi dintre noi pleacă în alte părţi ale lumii, care întâlnesc oameni aparţinând altor popoare, altor credinţe, după cum şi în ţara noastră vin oameni aparţinând altor etnii şi altor credinţe. Mântuitorul mărturiseşte că a venit în lume mai întâi pentru oile cele pierdute ale lui Israel, dar în nenumărate rânduri, ca şi în Evanghelia de astăzi, El arată caracterul universal al Evangheliei, pe care o propovăduieşte, şi a mântuirii, pe care prin sacrificiul, prin moartea şi Învierea Sa, o aduce pentru toţi cei care vor crede în El. Vedem cu câtă demnitate îl priveşte El pe sutaşul acesta, nu se târguieşte cu el înainte de a-i vindeca slujbaşul, pentru că vede în el un om credincios, respectuos, smerit şi generos, care nu se roagă pentru un şef al lui, nici măcar pentru un egal al lui, ci pentru o slugă. De aceea, suntem chemaţi ca să rămânem în dialog cu cei de alte neamuri, credinţe, oferindu-le acestora şansa ca prin întâlnirea cu Biserica cea una sfântă, sobornicească şi apostolică a lui Hristos, să aibă şi ei posibilitatea de a cunoaşte adevărul, de a-L cunoaşte pe adevăratul mântuitor, pe Mântuitorul Hristos, şi adevărata Biserică mântuitoare, pe Biserica Ortodoxă”, a subliniat PS Părinte Episcop Varlaam Ploieşteanul.
La finalul cuvântului de învăţătură, ierarhul a vorbit şi despre pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic din anul 451 de la Calcedon, unde s-a apărat unitatea şi învăţătura cea dreaptă a Bisericii, şi a îndemnat credincioşii ca să fie apărători şi mărturisitori ai dreptei credinţe, pentru ca „cei care împărtăşesc alte credinţe să vadă cu adevărat în Biserica noastră Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolică”.