Cum este structurat învăţământul în Europa
Durata învăţământului obligatoriu variază foarte mult în ţările din spaţiul european, de la opt ani în Croaţia la doisprezece în Ungaria, Olanda, Portugalia, Regatul Unit sau Turcia. În unele state, începând cu clasa a V-a, elevii optează pentru filiera vocaţională sau cea teoretică. Tot în ciclul gimnazial, creşte ponderea orelor obligatorii de limbi străine şi scade numărul obligatoriu de ore de ştiinţe.
Timpul de instruire pentru curriculum-ul obligatoriu într-un an şcolar atinge sau depășește 900 de ore în Irlanda, Franța, Italia, Olanda și Regatul Unit, la celălalt capăt al scalei fiind Bulgaria și Letonia - cu aproape de 650 ore pe an, şi România, Polonia sau Finlanda - cu aproximativ 700 de ore, potrivit unui raport al Reţelei Eurydice a Comisiei Europene privind timpul de instruire în învățământul obligatoriu din Europa 2013/2014. Se remarcă Curriculum-ul Scoțian pentru Excelență, care „nu specifică nici o disciplină de predat sau vreo durată de instruire, cu excepția unui minimum de 2 ore/săptămână pentru educația fizică”.
La sfârşitul ciclului primar, în unele state, în funcţie de abilităţile/aptitudinile pe care le au şi de aspiraţiile personale, elevii pot opta pentru un ciclu general secundar structurat pe anumite filiere vocaţionale. De exemplu, în Olanda, elevii trebuie să aleagă din trei tipuri diferite de școli la sfârșitul învățământului primar: VMBO (Voorbereidend Middelbaar Beroepsonderwijs - învățământul secundar profesional pregătitor), HAVO (Hoger Algemeen Voortgezet Onderwjis - învățământul general secundar superior) și VWO (Voorbereidend Wetenschappelijk Onderwijs - învățământul preuniversitar). După clasa a X-a a VMBO și clasa a XI-a a HAVO, elevii continuă în mod normal învățământul profesional, care este exclus din această colecție de date. Din acest motiv, numărul de clase ale învățământului general obligatoriu variază în funcție de rută.
În Austria, potrivit raportului Eurydice, elevii trebuie să aleagă din trei tipuri de gimnaziu la sfârșitul învățământului primar: școlile secundare de învățământ general, școlile secundare și noile școli secundare. După patru ani, elevii din ultimele două pot alege diferite rute profesionale. Şi în state precum Liechtenstein sau Turcia elevii trebuie să aleagă din trei tipuri de gimnaziu la sfârșitul învățământului primar.
La nivelul gimnaziului, în special în clasele superioare, unele discipline încetează să mai fie obligatorii pentru toți elevii. În Olanda și Regatul Unit, școlile au libertatea să decidă cum să aloce timpul de instruire pentru toate disciplinele curriculum-ului. În Irlanda, această libertate se aplică numai la ultima clasă a învățământului obligatoriu; disciplinele cum ar fi științele naturii și limbile străine sunt oferite doar ca opțiuni obligatorii.
În gimnaziu, multe țări pun accent puternic pe limbile străine
Potrivit raportului Eurydice, la nivelul ciclului primar accentul principal este pus pe citire, scriere și literatură, cu excepţia Maltei, unde cea mai mare parte a timpului de instruire este dedicată matematicii.
La nivel secundar, în special în clasele superioare, unele discipline încetează să mai fie obligatorii și devin opţionale. Totuşi, în mai puțin de jumătate din țările studiate cea mai mare parte a timpului de instruire este încă alocată pentru citire, scriere și literatură. Grecia, de exemplu, iese în evidență ca țară în care o mare parte din timpul total de instruire este dedicat citirii, scrierii și literaturii (25,7%), în schimb, matematica, științele și limbile străine primesc doar între 10,5% și 11,4%.
Într-un număr semnificativ de țări se pune mare accent pe limbile străine: Belgia (comunitatea flamandă), Germania, Franța, Cipru, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Liechtenstein (Gymnasium) și Norvegia. În aproximativ jumătate din țările studiate, cel mai mic procent din timpul total de instruire este alocat științelor. Ştiințele naturii ocupă cea mai mare parte din timpul total de instruire în cinci țări (Republica Cehă, Estonia, România, Slovenia și Liechtenstein).