Cum prevenim şi cum tratăm bolile reumatismale

Un articol de: Vladdorin Bejan - 21 Ianuarie 2010

Prevenirea primară şi secundară a acestor afecţiuni are drept scop, cu principii igienice cât mai apropiate de viaţa normală sau cu metode medicale simple, să preîntâmpine apariţia bolilor reumatismale sau a complicaţiei unei boli deja instalate. Dacă, însă, boala s-a instalat deja, este recomandat să mergeţi de urgenţă la medicul specialist, singurul care vă poate recomanda cel mai potrivit tratament.

Regimul alimentar corespunzător vârstei şi efortului depus de individ, preparat cât mai simplu şi mai curat, asigură funcţionarea armonioasă a aparatului locomotor, prevenind „defectarea“ sa. Poziţia corectă în viaţa obişnuită, în mers, în repaus, la dormit, asigură odihna necesară şi evitarea unor deformări. De asemenea, poziţia corectă la locul de muncă, acolo unde omul îşi petrece o bună parte din viaţă şi unde depune un efort fizic, contează foarte mult pentru menajarea aparatului locomotor. Factorii naturali de mediu, aerul, apa, soarele, variaţiile de relief, de arhitectură peisageră, cresc rezistenţa generală la boli şi stimulează pofta de mâncare, asigură un somn odihnitor, evacuarea ritmică a tubului digestiv şi un tonus psihic constructiv. Tratamentul are scopul de a face să dispară modificările articulare şi cele din jurul articulaţiilor, cu fenomenele ce stau la baza manifestării caracteristice bolii, să aline durerea. Aceste scopuri sunt atinse folosind diverse remedii ce anulează sau diminuează acţiunea agenţilor producători de boală reumatică (microbi, toxine microbiene, alergeni, tulburări circulatorii, tulburări neuro-musculare). Tradiţia noastră populară are un bagaj foarte bogat de „medicamente“ pentru boli reumatismale, care se aplică şi la locul dureros, indiferent de cauză, aşteptându-se efectul cel mai bun: plante şi rădăcini preparate în diverse moduri, nămoluri şi ape minerale. Tratamentul medicamentos se bazează, mai ales, pe antibiotice, antiinflamatorii necortizonice şi cortizonice. Balneofizioterapia utilizează un arsenal terapeutic complex: aplicaţii cu apă, parafină, nămol, nisip, gheaţă, la diverse temperaturi, de o anumită durată şi utilizând diverse tehnici. Electroterapia utilizează curentul electric, cu unele modificări. Fototerapia, ca şi sonoterapia şi masajul, induce diverse forme şi cantităţi de energie în organism, stimulând repararea. Terapia ocupaţională sau ergoterapia foloseşte munca bine dozată şi gradată ca un adevărat „medicament“, ce repară lipsa de forţă şi precizie musculară. Psihokinetoterapia pleacă de la înţelegerea de către bolnav a mişcării şi participarea activă a lui la efectuarea acesteia.