Cum se manifestă herpesul la copii

Herpesul reprezintă o erupţie acută, compusă din vezicule grupate în buchet, pe o bază eritematoasă. Agentul cauzal este virusul herpetic. După infecţia cu acest virus, în organismul uman apar anticorpi. Persoanele care posedă anticorpi pot face, la intervale variabile, manifestări recurente. Indivizii care nu posedă aceşti anticorpi specifici pot contracta afecţiunea în momentul în care vin în contact cu purtătorii de leziuni herpetice.

Prima infecţie herpetică este rară în primele 3-4 luni de viaţă, graţie anticorpilor proveniţi de la mamă, care conferă rezistenţă împotriva infecţiei. Însă, odată cu dispariţia anticorpilor materni, copiii pot să facă infecţia, care survine între 1-5 ani, după o incubaţie de 4-7 zile de la contactul cu un purtător de herpes. În peste 85% dintre cazuri, prima infecţie nu este însoţită de nici o tulburare, dar anticorpii specifici sunt secretaţi la câteva zile după debutul acesteia, iar concentraţia maximă este atinsă după 10-20 de zile. În cele mai multe cazuri, prima infecţie se manifestă ca o gingivo-stomatită, care survine la copiii de 4-5 luni şi până la 3-4 ani. Totuşi, sunt posibile şi la copiii mai mari, chiar şi la adolescenţi şi adulţi. Afecţiunea debutează cu febră, agitaţie şi vărsături. Gingiile, mucoasa cavităţii bucale sunt roşii, umflate şi uneori sângerânde. Apoi, apar numeroase vezicule care în scurt timp se sparg şi în locul lor rămân ulceraţii rotunde, înconjurate de o linie inflamatorie uşor ridicată. Gura miroase urât, salivaţia este accentuată, iar durerea provocată de ulceraţii împiedică alimentaţia şi chiar înghiţirea lichidelor. În caz de suprainfecţie bacteriană se constată mărirea de volum a ganglionilor submaxilari. Evoluţia gingino-stomatitelor este favorabilă. Febra cedează în câteva zile, iar vindecarea se face în 10-14 zile. Foarte rar se poate complica cu meningo-encefalite. În marea majoritate a cazurilor primo-infecţia herpetică trece neobservată. De asemenea, la o mare parte dintre persoanele infectate se poate ca boala să nu se manifeste pe tot parcursul vieţii. Cu toate acestea, virusul, odată pătruns în organism, pe cale respiratorie sau cutanată, rămâne acolo pentru tot restul vieţii. Factorii care activează virusul ţin de modificări ale metabolismului persoanei, determinate de: infecţii bacteriene sau virale, tulburări digestive, vaccinări, emoţii, traumatisme. Herpesul recidivant se manifestă prin senzaţii de arsuri, furnicături şi mâncărimi. Se prezintă ca o pată eritematoasă, pe care apar rapid un buchet de vezicule mari, cu conţinut lichidian. După scurt timp, veziculele se rup, în locul lor rămânând eroziuni care se usucă şi se acoperă cu o crustă brună. Aceasta cade în câteva zile, fără a lăsa cicatrici. Durata erupţiei herpesului recidivant este de 6-10 zile, boala putându-se însoţi şi de mărirea ganglionilor corespunzători zonei unde este localizat herpesul recidivant. Ca tratament în gingivostomatită se foloseşte o soluţie alcoolică de 0,5-1% de violet de genţiană, pentru atingerea leziunilor. La copii mai mari se clăteşte gura cu ceai de muşeţel, la care se adaugă apă oxigenată în concentraţie slabă. Antibioticele pe cale generală pot fi utilizate împotriva unei infecţii secundare. Alimentaţia copilului mai mare va fi cu alimente semisolide, lipsite de aciditate. În cazul herpesului recidivant, local, se folosesc pudraje, pastă cu apă cu tetraciclină şi hidrocortizon sau unguent cu acyclovir. Medicaţia antivirală este contraindicată la copii.