Cutremurătoarea lume a consumatorilor de droguri

Multă vreme, în rândul opiniei publice a circulat ideea că România este ferită de fenomenul consumului de droguri. În special ultimii trei ani au arătat însă că ţara noastră nu a fost deloc ocolită, că drogurile au devenit un flagel şi la noi şi că, din păcate, numărul consumatorilor de droguri creşte alarmant în statisticile oficiale şi în mod dramatic în stradă. Victime devin, cel mai adesea, tinerii. Pentru recuperarea acestora şi pentru reintegrarea în grupul social din care fac parte, autorităţile, medicii, părinţii, profesorii şi preoţii depun o muncă de Sisif. Mărturiile dependenţilor de droguri, înscrişi acum într-un program de dezintoxicare şi recuperare, sunt cutremurătoare. Acest demers jurnalistic se înscrie într-o campanie antidrog pe care "Ziarul Lumina" o demarează, începând de astăzi, intitulată "Lumea drogurilor nu e lumea mea"

. Pe toată durata acestei campanii vă vom pune la dispoziţie informaţii complete asupra fenomenului în ansamblu, sfaturi ale specialiştilor implicaţi în prevenirea, tratamentul şi recuperarea unor persoane care au căzut în capcana drogurilor şi soluţiile pe care autorităţile şi Biserica le pot oferi în momentul de faţă. În toată perioada ce a trecut de la Revoluţia din 1989, în România, consumul de droguri a fost considerat un fenomen rar, ocazional. Eram prea săraci să avem bani şi pentru aşa ceva. Nu e de mirare că cele mai multe informaţii despre consumul de droguri, despre dependenţe sau despre consecinţele acestor substanţe asupra organismului le aflam din filmele americane sau din documentarele de specialitate de pe diferite canale TV, fără să ne gândim că în stradă, în apropierea şcolilor, sub ochii noştri, se vindeau droguri, iar consumul căpăta, cu fiecare an, dimensiuni alarmante. De doi-trei ani încoace, puzderia de "magazine de vise" apărute în marile oraşe şi numărul descurajant de mare al tinerilor consumatori de plante etnobotanice, cu întreg şirul de consecinţe în plan social, fizic şi psihic, par să fi trezit din amorţeală autorităţile, organizaţiile neguvernamentale, presa şi societatea civilă. Odată fenomenul pus pe tapet, a fost readusă în atenţia publicului larg şi situaţia tristă a consumatorilor de droguri ilegale, ca şi urmările devastatoare ale acestui tip de dependenţă. Potrivit raportului "Riscuri şi inechităţi" al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România, publicat în septembrie 2009, la nivel naţional există circa 28.000 de consumatori de droguri ilegale. Majoritatea, în jur de 24.000, sunt înregistraţi în Bucureşti, 17.000 dintre aceştia fiind consumatori de droguri injectabile. Datele raportului citează însă cifre furnizate de Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie din anul 2007, ceea ce înseamnă că, după trei ani, numărul celor care ar trebui cuprinşi în statistică este, cu certitudine, mult mai mare. Totuşi, interesant de remarcat este faptul că, potrivit studiilor, la nivelul anului 2007 numărul consumatorilor de droguri ilegale înregistra o creştere cu 70% faţă de anul 1999. Date care spun multe despre inerţia întregii societăţi vizavi de problema drogurilor în România ultimilor 10 ani. Urmările acestui fenomen sunt grave şi, de aceea, prevenirea consumului trebuie abordată cu maximă seriozitate. În caz contrar, statisticile viitoare vor cuprinde cifre care ne vor îngrozi. Să nu uităm că, anual, în Europa se înregistrează între 7.000 şi 8.000 de decese din cauza consumului de droguri, 3.000 de consumatori de droguri se infectează cu HIV, iar 40% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt infectaţi cu hepatita C. Acestor consecinţe de ordin medical li se adaugă însă efectele devastatoare asupra psihicului consumatorului de droguri, izolarea socială, tulburările în sânul familiei şi consecinţele de ordin financiar. Tinerii şi deţinuţii cad, cel mai adesea, pradă drogurilor Literatura de specialitate a consacrat existenţa a două mari categorii de droguri: cele legale, cum sunt cofeina, nicotina, alcoolul, unele medicamente (benzodiazepinele, calmantele şi somniferele), unii inhalanţi, şi cele ilicite, cum sunt marihuana, ecstasy, amfetaminele, cocaina, heroina, halucinogenele. Conform raportului comisiei prezidenţiale, principalele droguri consumate în România sunt: alcoolul, tutunul, heroina, canabisul şi metadona. Specialiştii farmacologi susţin că din punct de vedere legislativ România nu are goluri, însă avem mult de lucru la capitolul prevenţie şi la organizarea unor instituţii care să poată face asta în mod real. "La noi, aspectul legislativ în ceea ce priveşte problematica drogurilor este bine acoperit. Eu văd însă lucrurile mai ales pe făgaşul unei foarte intense urmăriri a fenomenului, şi anume: pedepsire exemplară, popularizarea acestor fapte şi preîntâmpinarea lor printr-un filtru mai atent la graniţă şi prin nişte filtre în locurile în care există puncte sensibile (în jurul şcolilor, în jurul căminelor, în jurul spitalelor de psihiatrie), unde se află aceşti dealeri", e de părere prof. univ. dr. Ostin Mungiu, specialist în farmacologie, preşedintele Asociaţiei de Algeziologie din România. Cele mai multe victime ale traficanţilor de droguri, indiferent de natura acestora, sunt tinerii, unii chiar de la vârste fragede. Situaţia a devenit vizibilă odată cu explozia "magazinelor de vise", unele situate chiar în apropierea şcolilor şi liceelor. Pentru cei mai mulţi dintre adolescenţii care cad în capcana drogurilor, acesta este primul pas. "Drogurile au diverse grade de acţiune asupra organismului, care merg, să spunem, de la o uşoară euforie, poate o mulţumire de sine, cum este cazul plantelor entobotanice, până la simptome serioase (ameţeli, stare de vomă, stare de rău) sau la lucruri care, pe termen lung, sunt extrem de grave, cum ar fi dependenţa fizică şi psihică sau deprimarea respiratorie, care duce la deces. Din păcate, în şcolile din Bucureşti, ca şi în alte oraşe mari din ţară, fenomenul este alarmant", a precizat prof. Mungiu. La fel de dramatice, din acest punct de vedere, sunt şi lucrurile care se petrec în penitenciare. Pentru că, susţine raportul comisiei prezidenţiale, "jumătate dintre dependenţii de droguri care au fost în închisoare au consumat droguri şi pe perioada detenţiei". "Am avut ocazia să lucrez cu medicii de penitenciar, iar ce mi-au povestit îngrozeşte, pur şi simplu", a adăugat farmacologul. Avem dependenţi. Cum îi recuperăm? Deşi problema drogurilor capătă dimensiuni îngrijorătoare, în România nu funcţionează un sistem de prevenţie a consumului şi de tratament al dependenţilor bine pus la punct. Împotriva consumului militează activ o serie de ONG-uri, unele cu obiective bine definite şi cu rezultate pe măsură. Dezintoxicarea dependenţilor se face în clinicile de specialitate (nu foarte multe la număr) din cadrul spitalelor de psihiatrie. Tratamentul are rezultat doar pe termen scurt, pentru că, odată ieşit din clinică, la colţul străzii toxico-dependentul găseşte rapid un dealer, gata să-l reatragă în mrejele drogului. Statul însă nu a organizat, încă, o structură pentru recuperarea acestor dependenţi, etapă de altfel esenţială dacă dorim ca un fost dependent de droguri să renunţe definitiv şi să se poată reintegra social. Aşa se face că de această latură, deloc neglijabilă, a problemei au ajuns să se ocupe diverse organizaţii şi centre confesionale, câteva dintre ele funcţionând în subordinea Bisericii Ortodoxe Române (BOR). O activitate de pionierat în acest sens au făcut cei care au pus pe picioare "Centrul de consiliere individuală şi de grup şi reabilitare persoane cu dependenţe de alcool şi alte droguri" din cadrul Fundaţiei "Solidaritate şi Speranţă" a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Fondat în 2003, centrul a fost unul dintre primele din ţară specializate în abordarea dependenţilor. "Am mers în parohii, în şcoli, oriunde am fost invitaţi şi am informat cu privire la acest risc enorm pe care îl presupune consumul de droguri. Apoi am creat, aici, grupuri de suport pentru diferite tipuri de dependenţă, am derulat programe prin fonduri europene, am oferit prevenţie şi intervenţie dependenţilor, consiliere şi terapie co-dependenţilor (familiilor celor dependenţi). Noi folosim Ortodoxia, ca metodă terapeutică, pentru că ea orientează în mod natural către sănătatea trupului şi a sufletului. Deşi ne ocupăm cu recuperarea dependenţilor de droguri în general, ne ocupăm de cei dependenţi de alcool în special, pentru că alcoolul este cel mai ieftin drog legal şi, cel puţin în regiunea de nord-est, conform statisticilor, este de departe cel mai consumat şi face cele mai multe ravagii", ne-a explicat pr. Iulian Negru, coordonatorul centrului. ▲ Program de formare a preoţilor în problema adicţiilor Centrul şi-a format şi specializat asistenţii sociali în meseria de consilier de adicţie, profesie introdusă în Clasificarea ocupaţiilor din România (COR) în 2009, într-o bună măsură graţie eforturilor lor. În prezent, centrul derulează şi un program de formare a preoţilor pentru a lucra cu toxico-dependenţii, un proiect îndrăzneţ şi util, având în vedere rolul preotului în comunitatea din care face parte. "A trebuit să-i convingem că este şi problema lor, pentru că omul care nu este ghidat corect şi nu are o educaţie ortodoxă caută, mereu, un "surogat al lui Dumnezeu" şi îl găseşte fie în alcool, fie în alte tipuri de droguri. Dependentul trebuie să vadă că preotul îl înţelege. El nu are nevoie de un judecător sau de un acuzator. Dacă preotul vine cu o atitudine moralistă, aşa cum, din păcate, se întâmplă multora dintre noi, n-o să reuşim. Preotul trebuie să asculte. Asta îi învăţăm noi, plus, sigur, aspectele tehnice ale muncii noastre", a explicat părintele Iulian Negru. Consilierii de adicţie, "filtrul" dramelor prin care trec dependenţii Consilierii de adicţie de la "Centrul de consiliere individuală şi de grup şi reabilitare persoane cu dependenţe de alcool şi alte droguri" constituie, fără teama de a exagera, filtrele dramelor personale ale celor pe care îi consiliază. Fiecare consilier de adicţie preia câte un caz, de care se ocupă până la ieşirea din program a respectivei persoane. Intră deci în povestea dramatică a dependentului şi trece, odată cu el, prin toate încercările de a nu recădea, de a nu recurge din nou la drog. Este o cale a suferinţei, a înţelegerii, a mângâierii, pe care numai nişte oameni devotaţi meseriei şi semenilor o pot urma. "Meseria aceasta te solicită foarte mult psihic şi spiritual. Motivul pentru care cea mai mare parte a tinerilor consumă droguri este lipsa de atenţie şi afecţiune din partea familiei. Sunt părinţi bine puşi la punct, financiar vorbind, părinţi de carieră, care nu au timp de proprii lor copii. Aflaţi la vârsta adolescenţei, aceştia încep să-şi pună întrebări, dar nu au cu cine să vorbească despre lucrurile care li se-ntâmplă şi atunci găsesc un refugiu în cei de vârsta lor. Dar, ca să poată vorbi cu aceştia, intră într-un anturaj, iar ca să intre acolo, fac ce fac ei. E o muncă delicată, de formare, de înţelegere a adolescenţilor, pentru că ei înşişi nu se înţeleg; au depresii, nu ştiu ce să facă cu ele. E firesc să aibă depresii la vârsta lor, dar nu trebuie să treacă cu drogul prin ele", a explicat Otilia Şarban, consilier de adicţie. ▲ "E rău. Practic nu vrei să mai ştii de tine" Unul dintre cazurile la care lucrează în prezent Otilia Şarban este cazul unei tinere de 17 ani, dependentă de narcotice, care încearcă de aproape şase luni să abandoneze lumea drogurilor. Mărturiile ei concentrează, ca într-o capsulă, drama miilor de adolescenţi ai României aflaţi în situaţii similare. Sunt oameni pe care nu trebuie să-i uităm şi pe care ar fi bine să-i ajutăm să renunţe la mirajul pe care drogul, nimic altceva decât o iluzie efemeră, îl oferă. "Majoritatea adolescenţilor ajung să cumpere droguri ori din cauză ca au prea multe probleme, ori pentru că li se pare foarte "cool". Nu am avut o viaţă chiar roz. Mama mea este alcoolică şi nu s-a preocupat mai niciodată de mine şi mereu mi-am căutat anumiţi prieteni pe care să-i simt foarte aproape, de care mă simţeam legată la un moment dat. Unii dintre ei consumau droguri şi aşa am început şi eu. Sfătuiesc toţi tinerii să nu încerce. Şi eu spuneam că n-o să mă droghez niciodată, dar am ajuns să nu mă mai pot opri. Iar dacă intri în sevraj, e lucrul cel mai groaznic care ţi se poate întâmpla. Eu am trecut de unul; aveam coşmaruri, simţeam cum cad într-o prăpastie, voiam să mă trezesc şi nu puteam, voiam să zgârii pereţii. E rău; practic nu vrei să mai ştii de tine", ne-a povestit tânăra de 17 ani, elevă la un liceu din Iaşi. ▲ Cursuri de pastoraţie a persoanelor dependente, în facultăţile de teologie ortodoxă De-a lungul celor şapte ani de existenţă, echipa care lucrează în cadrul centrului s-a mărit şi perfecţionat continuu, întreg spectrul de activităţi fiind derulat riguros, profesionist, în spirit creştin, după metode moderne de consiliere şi terapie. O propunere valoroasă a reprezentanţilor centrului, cu aplicabilitate imediată în toate facultăţile de teologie din ţară, este aceea a susţinerii unor prelegeri pe problema adicţiilor în cadrul cursului de Pastorală. "Avem aprobarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a introduce un astfel de curs, foarte necesar, care ajută la o pastoraţie ţintită. Iau exemplul meu, care, după 10 ani de teologie, nu ştiam nimic în acest sens. Şi nu este normal. De aceea consider că prelegerile privind pastoraţia persoanelor dependente de alcool şi droguri ilicite constituie un pas foarte important pentru teologi şi preoţi deopotrivă. În plus, după implementarea în facultăţi, prelegeri de acest tip vor fi susţinute şi în cadrul orelor de curs din seminariile teologice", a subliniat pr. Iulian Negru. ▲ Biserica Ortodoxă, îngrijorată de dimensiunile fenomenului drogurilor "Biserica este foarte preocupată în privinţa consumului de droguri, pentru că este una dintre instituţiile care cultivă în mod deosebit libertatea persoanei. Or, drogul face parte din categoria acelor substanţe care anihilează libertatea şi demnitatea persoanei. Drogul distruge celula nervoasă, atacă organele şi perturbă funcţiile personalităţii. De aceea, Biserica, dorind sănătatea completă a omului, este foarte îngrijorată de extinderea acestui fenomen. În limita posibilităţilor sale, în ultimii ani, Biserica a creat câteva centre urbane, cum ar fi în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Sibiu, unde, personal calificat se îngrijeşte de recuperarea persoanelor care au fost victime ale consumului de droguri. Persoanele care consumă droguri sunt persoane din categoria celor care nu mai au motivaţie, care au căzut victime "comerţului cu iluzii". De aceea, pentru Biserică este o preocupare deosebită, pentru că, din nefericire, se constată că parcă ar exista o conjuraţie specială împotriva omului ca om, împotriva omului ca fiinţă care poate să se manifeste şi să gândească în mod liber. Dar aici cred că preocuparea nu trebuie să fie numai a Bisericii, ci şi a instituţiilor publice. Pentru că, din păcate, acestea se sesizează după ce constatăm cu toţii că se ajunge la catastrofă. Biserica depune eforturi, dar eu sunt foarte pesimist, pentru că eforturile Bisericii, oricât ar fi de eficiente, se izbesc de o toleranţă destul de confuză şi difuză în rândul instituţiilor şi oamenilor din structurile administrative ale statului. Cei care iau în serios mesajul lui Hristos şi activitatea Bisericii reuşesc să nu fie prinşi de acest flagel. Oamenii care sunt crescuţi în ambianţa ecleziastică nu ajung nici la consumul de alcool, nici de droguri, nici la comportamente violente în societate. Important este să educăm tânăra generaţie şi, în acest sens, să-i vindem mai puţine iluzii şi să o pregătim pentru realismul foarte concret în care trebuie să trăiască", a declarat pr. Vasile Răducă, secretarul Comisiei de Bioetică a Patriarhiei Române.