Cuvioşii Simeon şi Amfilohie ocrotesc mănăstirea în care au vieţuit

Mănăstirea Pângăraţi a fost ieri loc de pelerinaj pentru sute de credincioşi, care au participat la cel de-al doilea hram al Mănăstirii Pângăraţi, din judeţul Neamţ, „Cuvioşii Simeon şi Amfilohie“. Vremea potrivită, dar şi frumuseţea locurilor binecuvântate de Dumnezeu de pe Valea Bistriţei au completat slujba arhierească, la finalul căreia a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi.

Programul liturgic a început, încă de sâmbătă seara, cu slujba Privegherii oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a citit psalmii Utreniei. Zeci de credincioşi au ţinut să participe la această slujbă care a început în biserica nouă a mănăstirii, închinată Sfinţilor români, şi a continuat afară, pe o scenă special amenajată cu acest prilej. Lumina lumânărilor a înconjurat sfânta masă de pe scenă, astfel încât pelerinii, care au stat fie în genunchi, fie în picioare, au fost introduşi parcă în atmosfera veche a slujbelor de mănăstire. A doua zi, sute de credincioşi de pe Valea Bistriţei şi din toată Moldova sau din alte zone ale ţării au urcat în linişte către Mănăstirea Pângăraţi, pentru a cinsti sfinţenia Cuvioşilor Simeon şi Amfilohie. Modelul desăvârşirii Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de IPS Mitropolit Teofan, alături de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor şi de PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor, înconjuraţi de 50 de preoţi şi diaconi, preoţi de mir şi ieromonahi din parohiile şi mănăstirile judeţului Neamţ, dar şi din Iaşi. În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi, în timp ce soborul se împărtăşea, IPS Părinte Teofan a explicat cum au ajuns Sfinţii Simeon şi Amfilohie la dorul după Dumnezeu: „Cei doi părinţi pe care îi prăznuim astăzi şi ale căror chipuri sunt aşezate prea frumos aici, în exteriorul acestei frumoase catedrale, Sfinţii Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, aşijderea cu toţi cei din vremea lor şi dinainte de ei şi după ei, nu au avut alt dor decât să se împărtăşească cu Hristos. Sfinţii Simeon şi Amfilohie au reuşit să dobândească duhul lui Hristos, să dobândească gândul lui Hristos, să fie părtaşi ai puterii Sfântului Duh. Sfinţii pe care astăzi îi prăznuim au reuşit în viaţa lor să pătrundă până la noi, peste cinci sau şase veacuri aproape, pentru că L-au avut pe Hristos drept călăuză, L-au avut pe Dumnezeu drept ţintă şi pe Sfântul Duh putere, prin Care s-au îndreptat spre Hristos şi spre Dumnezeu Tatăl. Avem Sfânta Liturghie, avem chipurile lor minunate. Ne trebuie doar voinţă să privim la chipurile lor, să deschidem sfânta carte; avem smerenie să ne plecăm genunchii la pământ, avem putere de a participa la Sfânta Liturghie şi, aproape fără să sesizăm, primim sfat de la Dumnezeu, precum odată măritul Ştefan de la Simeon“. La finalul Sfintei Liturghii, a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi. Tomosul Sinodal a fost citit de către PS Corneliu Bârlădeanul, iar sinaxarul de către părintele Mihai Vizitiu, consilier al Sectorului Învăţământ teologic şi activităţi cu tineretul din Arhiepiscopia Iaşilor. Evenimentul de ieri de la Pângăraţi s-a încheiat cu un pelerinaj la Poiana Sfântului Simeon din apropiere. ▲ „Biserica poartă Crucea Învierii cu lacrima suferinţei şi cu bucuria biruinţei“ Cuvântul la Sfânta Evanghelie, din duminica de dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, a fost rostit ieri de PS Corneliu Bârlădeanul, care a vorbit despre semnificaţia Sfintei Cruci în viaţa Bisericii şi a creştinilor: „Taina înălţării Mântuitorului pe cruce descoperă trei lucruri. În primul rând, descoperă iubirea lui Dumnzeu faţă de neamul omenesc, pentru că, aşa cum scrie Sfântul Pavel în Epistola către Corinteni, pe Hristos, Care n-a cunoscut păcatul, Dumnezeu L-a făcut păcat, ca prin moartea Lui să dobândim dreptatea sau mântuirea. În al doilea rând, deşi a fost răstignit în slăbiciune, El, prin cruce, ne-a arătat biruinţa şi puterea vieţii. De aceea, cei care resping crucea, resping mântuirea. Este un singur adevăr, Hristos, pentru că taina crucii este mântuire şi biruinţă. De aceea, Domnul a urcat pe cruce, răbdând suferinţa ei. Ortodoxia nu desparte crucea de înviere. Şi în al treilea rând, mai descoperim faptul că El, Mântuitorul, a vorbit despre crucea noastră, a tuturor, a creştinilor. Şi observăm cum Biserica Lui poartă Crucea Învierii cu lacrima suferinţei şi cu bucuria biruinţei. Să ştiţi că 2000 de ani de la întruparea Mântuitorului, Biserica este cea poartă crucea şi se bucură, ştiind că biruinţa îi este aproape. Şi noi, care suntem parte a Bisericii lui Hristos, purtăm crucea şi ne dăm seama că în noi biruieşte iubirea Mântuitorului, pentru că iubirea Lui este mai puternică decât răutatea“.