Damascul, veche vatră a creştinismului oriental
Damascul, leagăn străvechi al civilizaţiei răsăritene antice, se încadrează de asemenea în rândul celor mai importante centre ale răspândirii creştinismului sirian. Aşezat strategic la intersecţia dintre Egipt şi Mesopotamia, două dintre cele mai impunătoare civilizaţii ale lumii, bătrâna citadelă intră în istoria creştinismului odată cu convertirea fariseului Saul din Tars, care venise aici, din împuternicirea mai-marilor Templului din Ierusalim, pentru a-i prigoni pe creştini. Conjunctura este relatată în detaliu de Sfântul Evanghelist Luca în cartea Faptele Apostolilor: "Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu. Şi a cerut scrisori de împuternicire către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi, cât şi femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de un fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas mare, zicându-i: "Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?" Iar el a zis: "Cine eşti, Doamne?" Şi Domnul a zis: "Eu sunt Iisus pe care îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă"" (FA 9, 1-5; 22, 3-16; 26, 12 - 20). Prin urmare, este foarte cert că în anul convertirii şi botezării Sfântului Apostol Pavel (anul 38), la Damasc deja exista o comunitate creştină bine închegată, întemeiată în anul 37, odată cu stabilirea aici a primelor grupuri de elenişti care fuseseră izgoniţi din Cetatea Sfântă. Faptul că aici funcţionau mai multe sinagogi iudaice, subordonate ierarhic Templului din Ierusalim, pe care Saul le cercetează în scopul deconspirării "schismaticilor", demonstrează că primii creştini din Damasc proveneau dintre iudei. Toate elementele legate de prezenţa Apostolului Neamurilor în aceste locuri devin fundamentale în formarea şi dezvoltarea tinerei comunităţi creştine.