Daruri de preț pentru locuitorii noului cartier Pallady

Sfânta Cuvioasă Teodora, cea retrasă odinioară în peștera liniștită de la Sihla, și-a luat sub ocrotire oameni ai zilelor noastre care trăiesc în proaspăt construitul cartier bucureștean Pallady. Paraclisul, primul din cartierul amintit, este locul primitor pentru comunitatea credincioșilor, în plină edificare și ea, alcătuită mai ales din tineri, o comunitate despre care ne-a vorbit cu mult entuziasm preotul George Valentin Paraschiv, un paroh tânăr și el. Alături de paraclis urmează a se ridica o impunătoare biserică de zid. 

Pe un teren donat de omul de afaceri Marin Mândrilă, a cărui fabrică de confecții metalice se află în vecinătate, s-a ridicat în anul 2022, pe când era paroh părintele Mihai Stavără, Paraclisul „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla”. 

Oamenii din cartier încă n-au descoperit cu toții biserica, unii se opresc mirați și întreabă: „Aici este biserică ortodoxă?” Alții, obișnuiți cu tehnologia actuală, caută pe Google Maps atunci când simt nevoia să intre într-un sfânt lăcaș de cult, fie să-și boteze un copil, fie, pur și simplu, să meargă la slujbă. Dar, unde sunt mii de oameni, sunt și păreri diferite. S-a întâmplat ca niște tineri dintr-un bloc vecin să vină la preot să-i spună că ei nu vor să se construiască acolo biserica de zid. Au reclamat sunetul clopotelor. 

Prima Sfântă Liturghie în acest lăcaș de cult a părintelui George Paraschiv a fost la 30 ianuarie 2023. Despre noua comunitate pe care o formează și alături de care spune că și el crește, părintele paroh ne-a spus cu încântare: „Comunitatea de aici este vie, tânără, interesantă, captivantă, antrenantă. M-a ajutat să mă pregătesc mai bine, să mă smeresc în adevăratul și frumosul sens al cuvântului. Eu am slujit mult timp la Biserica Dobroteasa din centrul Capitalei și aveam o oarecare părere despre tineri, dar abia aici am văzut cu adevărat cu ce se confruntă ei. Pe de o parte, am văzut cât de smeriți pot fi unii dintre ei, care au niște profesii foarte bune, și cât de iubitori de Dumnezeu pot fi! Pe de altă parte, am văzut cum, deși sunt împliniți social, unii au tot felul de încercări ale vieții. Am întâlnit cazuri când veneau aici să-și ia adio de la Dumnezeu în această biserică, dar au plecat îndreptați. Aici chiar se simte harul Cuvioasei Teodora, iar inimile lor se înmoaie astfel”. 

Despre provocările de la începutul slujirii în această parohie părintele Paraschiv ne spune: „Au venit niște tineri din vecinătate să ne spună că ei nu vor biserică aici. Am stat de vorbă cu ei în fața blocului lor, erau foarte mulți, dar trei erau mai porniți. Am mers împreună cu consilierii noștri parohiali, care și ei sunt tineri, oameni care au diverse funcții la locurile lor de muncă și care au venit la credință din niște medii mai puțin lăudabile. Și mi-a plăcut că, atunci când s-au întâlnit cu cei care nu voiau biserică, erau ca băieții de cartier între ei. Unii care s-au vindecat, alții care încă nu. Apoi ne-am întâlnit în curtea bisericii, după aceea am intrat cu ei în biserică. Și unul dintre ei stătea lângă mine exact pe centru, de parcă el conducea întâlnirea, dar pe mine nu m-a deranjat asta, și mi-a zis: «Părinte, tu chiar vrei să ridici biserică aici?» Nu vreau doar eu, dar vor sfinții în primul rând și comunitatea care este foarte mare aici, i-am răspuns. A început să se închine și să zică: «Să dea Dumnezeu să nu se ridice biserica!» A fost puțin amuzant... Am îndrăznit ca noi, întreaga comunitate din biserică, să ne rugăm pentru ei. Și, la puțin timp după aceea, unul dintre acei tineri a venit aici cu copilul și l-a botezat, altul a făcut o donație cum n-am întâlnit până acum, iar cu al treilea mă întâlnesc de fiecare dată pe stradă, își parchează trotineta aproape și mă salută ca într-o atmosferă de cartier și îmi zice mai în glumă, mai în serios: «Hai, părinte, că mai ai puțin și faci biserica!» Până la urmă, mi-au spus că dacă vom ridica biserica de zid, să ținem cont și de ei, să ne sfătuim în privința gardului, să nu se surpe terenul în apropierea blocului lor. Iată că Sfânta Cuvioasă Teodora a avut grijă, așa cum pe mulți i-a vindecat de diverse boli, neputințe, pe ei i-a vindecat de această dorință de a nu avea biserică. Dumnezeu schimbă inimile oamenilor”. 

Lucrarea Cuvioasei Teodora se mai cunoaște în noua parohie și prin modul tainic în care a atras aici oameni credincioși care au daruri speciale. Ioana Iustina Manolache, artist plastic, fiică de preot, care a studiat în America și s-a reîntors în țară, și care face parte din comunitatea bisericii, a pictat o frumoasă icoană de hram a Cuvioasei Teodora de la Sihla și a dăruit-o bisericii.

O altă enoriașă care face lucruri frumoase pentru semeni este Tania Maria Colniceanu, profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din București, care va susține în acest post o conferință despre comunicarea eficientă dintre părinți și copii. Părintele paroh are cuvinte de laudă și mulțumire pentru toți cei cooptați în Consiliul și Comitetul parohial, întrucât își dedică mult din timpul lor activităților de la biserică și sunt angrenați în rezolvarea diverselor probleme. 

Un dar de preț pentru noul sfânt lăcaş de cult a fost primirea, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a unor părticele din moaștele Sfântului Mucenic Bonifatie de la parohia românească San Bonifacio din Italia. De astăzi, sfintele moaște au o frumoasă raclă de argint aurit, lucrată în atelierele Mănăstirii Pasărea, și sunt așezate în biserică spre închinarea credincioșilor. De altfel, părintele Paraschiv, care are o evlavie deosebită la acest sfânt mucenic, care a trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, a solicitat și a primit binecuvântarea patriarhală ca biserica să aibă și hramul său (prăznuit la 19 decembrie). Sfântul Mucenic Bonifatie, a cărui viață părintele paroh o povestește cu multă dragoste, este deja lucrător în parohie. Un tânăr care suferea de o anumită patimă, după ce a fost îndemnat să citească acatistul mucenicului, s-a simțit mai puternic în lupta sa și a mărturisit ajutorul sfântului. 

Paraclisul Cuvioasei Teodora de la Sihla și al Mucenicului Bonifatie are în interior ceva din podoaba unei mirese. Poate că sunt multele icoane și candelele, poate prezența moaștelor sau poate constanta prezență la slujbe a credin­cioșilor care au început deja să construiască din propriile vieți o biserică frumoasă, model pentru viitoarea biserică de zid în care nădăjduiesc să-I mulțumească lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinții Lui.