De sărbătoarea Sfintei Treimi, Mănăstirea Răteşti şi-a prăznuit hramul

Mănăstirea Răteşti, din judeţul Buzău, şi-a prăznuit, ieri, de Sfânta Treime, hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de IPS Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, înconjurat de un sobor de preoţi.

"Având în vedere că biserica noastră se află sub patronajul Sf. Treimi, cu toţii ne pregătim cum se cuvine pentru această mare sărbătoare, atât din punct de vedere spiritual, cât şi material. Întotdeauna, de hram ne îngrijim să iasă totul cât mai bine, mai ales că avem oaspeţi de seamă, pe IPS Epifanie. De asemenea, la sărbătoare vin mulţi credincioşi pe care îi primim mereu cu drag şi pentru care am pregătit tradiţionala masă de hram", ne-a mărturisit maica stareţă Ghelasia. Schit, înainte de a fi mănăstire Prima ştire documentară despre Schitul Răteşti (până în anul 1868 apare în toate actele sub această denumire) este datată din 6 mai 1634, când monahul Sofronie de la Gomoieşti dona acestui aşezământ călugăresc 210 stânjeni de pământ şi două pogoane de vie. Schitul este ctitoria boiernaşilor Dragomir căpitanul, Neagu şi Bunea, care deţineau trei moşii, printre care şi cea de la Răteşti stăpânită de Dragomir căpitanul. Acesta, împreună cu jupâneasa Voica, fiica lui, pot fi consideraţi adevăraţii ctitori, deoarece schitul va fi moştenit de fiul Voicăi, pe nume Anton, căpitan, care la rându-i îl va lăsa moştenire fiicei sale Sanda. În anul 1752, jupâneasa Sanda amanetează moşia Răteşti lui Scarlat Hrisoscoleu. La acea dată, din cauza unor împrejurări nefavorabile, acest aşezământ monahal era pustiu. Schitul Răteşti se reînfiinţează datorită donaţiei boierului Hrisoscoleu, fiind populat în anul 1787 cu 16 vieţuitori, numărul acestora crescând cu timpul, în 1980, biserica ajungând să aibă 116 maici. Astăzi, Mănăstirea Răteşti numără 60 de persoane, cu viaţă de obşte, sub ascultarea maicii stareţe Stavrofora Ghelasia Tănase care s-a remarcat prin importante împliniri duhovniceşti şi realizări gospodăreşti. Iniţial, schitul era format dintr-o bisericuţă din lemn şi câteva chilii. În anul 1844, se termină de construit biserica mare a mănăstirii, având hramurile "Sfânta Treime" şi "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de mir" (ambele se păstrează şi astăzi), în vremea episcopului Chesarie Căpăţână (1825-1846). Două icoane de tetrapod de la 1843 Pictura bisericii este deosebit de frumoasă. Mănăstirea a fost pictată în 1843-1844 de către Nicolae Teodorescu pitarul - conducătorul Şcolii de zugravi de la Buzău, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu. În Muzeul bisericesc al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei se păstrează astăzi două icoane de tetrapod, pictate de Gheorghe Tattarescu în anii în care a lucrat la Mănăstirea Răteşti. Este vorba despre o icoană dublă ce redă "Sfânta Treime" şi "Învierea lui Hristos", iar a doua icoană îi înfăţişează pe "Sfinţii 40 de Mucenici" şi "Sfinţii Mari Mucenici Dimitrie şi Gheorghe", ambele având semnătura maestrului. Şcoală pentru formare culturală şi spirituală În anul 1861, episcopul Dionisie Romano înfiinţează aici o şcoală pentru călugăriţe şi fete sărmane, care va funcţiona într-o casă a mănăstirii până în 1865, când se finalizează lucrările unui nou local. În anul 1953, ca urmare a reformei învăţământului, la Răteşti se înfiinţează o şcoală monahală care şcolariza 85 de eleve, maici şi surori. În 1996, din iniţiativa IPS Epifanie, se deschide Seminarul Teologic Liceal Monahal Ortodox de la Mănăstirea Răteşti. În 2001, şcoala se mută într-o clădire nouă, în afara incintei mănăstirii, clădire formată din două aripi paralele, unite la mijloc de paraclisul pus sub ocrotirea duhovnicească a Sfântului Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului. Pictura bisericii este realizată în anii 2003-2004, în tehnica "fresco", de către arhidiaconul Gabriel Sibiescu, absolvent al Seminarului Teologic din Buzău. Lăcaşul a fost sfinţit în anul 2005. Din 2009, şcoala de fete şi-a schimbat denumirea din "Seminarul Teologic Liceal Monahal Ortodox de la Mănăstirea Răteşti", în Liceul Teologic Ortodox "Sf. Epifanie al Ciprului" Răteşti. În prezent, aproape toate mănăstirile şi schiturile din Buzău şi Vrancea sunt conduse de absolvente ale acestui seminar, inclusiv maica stareţă Ghelasia a urmat cursurile acestei şcoli.