Deshumarea moaștelor Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana
Cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana au fost deshumate luni, 27 aprilie, în cimitirul așezământului monahal gorjean, în prezența unei comisii conduse de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei.
În ședința de lucru din 1‑2 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea a 16 femei cu viață sfântă (monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare), printre acestea numărându‑se și monahia Antonina Diaconu (1923‑2011) de la Mănăstirea Tismana, județul Gorj, cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana, cu cinstire în data de 23 decembrie.
Înconjurat de un sobor de clerici, Mitropolitul Olteniei a săvârșit la Mănăstirea Tismana rânduiala liturgică specifică deshumării cinstitelor oseminte ale Sfintei Cuvioase Antonina.
Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat viața Sfintei Antonina: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, împlinim rânduiala binecuvântată pentru această Sfântă Cuvioasă, de a ridica din măruntaiele pământului şi de a pune în raclă spre cinstire pe Sfânta Antonina. Rânduiala liturgică de astăzi arată că Biserica are puterea de a lega şi a dezlega păcatelor oamenilor, ca trecere de la viaţa pământească la viaţa cerească. Toată rânduiala a fost urmată de troparul sfintei, astfel Sfânta Antonina este de acum în condiţia de sfânt preamărit în Împărăţia lui Dumnezeu; de astăzi, noi nu ne vom mai ruga pentru ea, ci Sfânta se va ruga pentru noi lui Dumnezeu. Sfânta Antonina este o sfântă de‑a mănăstirii noastre, este un vlăstar binecuvântat al acestei mănăstiri, al Sfântului Nicodim şi al Sfântului Gherasim. După moartea mamei sale, a intrat în mănăstire, unde a început să se roage neîncetat, să citească Psaltirea, vieţile sfinţilor şi rugăciuni. Sfânta a învăţat şi a socotit bine zilele şi a dobândit viaţa cea veşnică; ea se sălăşluieşte acum cu sfinţii. A fost cunoscută de multe monahii, chiar dacă ea îşi ascundea foarte bine curăţia duhovnicească. A dus o viaţă cu adevărat de sfinţenie, îşi păstra tăcerea şi curăţia. Propunerea pentru canonizare a fost făcută personal de mine, pentru că la Sfânta Antonina am constatat virtutea smereniei şi a ascultării. Ea a fost un chip smerit, un chip al lui Dumnezeu, a purtat de grijă de suflet, care este nemuritor. Munca în mănăstire i‑a devenit cunună de virtute, îngrijindu‑se de lucrările cele mai de jos în activităţile mănăstirii. Se pocăia permanent, stătea mereu la rugăciune, se îngrijea de viaţa duhovnicească. Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru această zi şi ne rugăm Sfintei Antonina ca Dumnezeu să ne dăruiască binecuvântarea Sa cea cerească”.
Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana s‑a născut la 7 martie 1923, în localitatea Runcu (jud. Vâlcea), primind la botez numele Ilinca. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită spre rugăciune și viață curată, fiind crescută în credință şi ascultare de părinții săi. În anul 1950 a intrat în obștea Mănăstirii Tismana, unde a primit numele Antonina la călugărie. A trăit o viață de smerenie și ascultare, fiind rânduită la îngrijirea animalelor mănăstirii, ascultare pe care a împlinit‑o, timp de aproximativ 40 de ani, fără cârtire. Deși adesea neînțeleasă de cei din jur, a dus o viață duhovnicească profundă, caracterizată prin rugăciune neîncetată, post și priveghere, ascunzându‑și virtuțile sub o aparentă simplitate. Avea o evlavie deosebită față de Maica Domnului și Sfântul Nicodim de la Tismana. A trecut la Domnul în data de 23 decembrie 2011, cu pace, după ce s‑a împărtășit cu Sfintele Taine.