Despre partea văzută a unei vieţi ascunse în Dumnezeu

Pe părintele arhimandrit Emilian Telcean, stareţul Mănăstirii „Sfântul Ilie” - Toplița din judeţul Harghita, l-am cunoscut în urmă cu câţiva ani, într-un pelerinaj la marile lavre şi locuri sfinte din Rusia. Vorbește plăcut, cu blândețea unui avvă din Pateric. Cu voce caldă şi cu dragoste poves­tește cum l-a ocrotit Dumnezeu de-a lungul vieții, cum l-a ajutat Maica Domnului, cum s-a folosit duhovniceşte de cuvioşii pe care i-a întâlnit până acum.

Am trăim alături de părintele Emilian deosebite momente duhovnicești. Zeci de călugări, stareți, preoți și credincioși din cele trei episcopii, de la Deva, Severin, Covasna și Harghita, în frunte cu episcopii noștri Gurie, Nicodim și Andrei, ne-am închinat rugându-ne pe meleaguri unde s-au nevoit mari stâlpi ai Ortodoxiei: la Radonejul Sfântului Cuvios Serghie, la ­Diveevo, locul ales al Maicii Domnului, unde odihnesc moaș­tele Sfântului Serafim de Sarov, în Sankt Petersburgul Sfintei Xenia și Ioan de Kronstandt, în  Moscova Sfintei Matroana și ­Vasile Blajenîi, în Catedrala ­Iisus Mântuitorul... Am străbătut multe sute de kilometri  pe întinsul Rusiei, cu gândul la mulţimea cuvioşilor ostenitori în ale rugăciunii şi slujirii lui Dumnezeu.

Monahii, o familie în duh

Mănăstirile Toplița și Nicula, locuri care fac parte integrantă din vieţile noastre ca monahi, sunt într-un fel înfrățite. Aceasta din mai multe motive. Fostul stareț de Topliţa, vrednicul de pomenire arhimandrit Mihail Goia, nume important în monahismul ardelean, a fost câțiva ani viețuitor și egumen și la Mănăstirea Nicula... În penultima vizită făcută aici ­(ultima cred că a făcut-o în 2015, cu un an înaintea plecării sale la Domnul) din anul 2010, mi-a povestit cu multă bucurie sufletească întâmplări din perioada cât a fost stareț și viețuitor la mănăstirea Preacuratei de la Nicula.

Părintele său duhovnicesc, arhimandritul Varahiil Jitaru, fost stareț la Pângărați, devenit primul stareț ortodox al Mănăstirii Nicula în 1948, după multe slujiri rodnice a fost înmormântat tot la Mănăstirea Toplița. Despre părintele stareț Emilian nu ştiam prea multe. Convorbirile duhovnicești cu sfinţia sa, avute în diferite pelerinaje, au trezit în mine dorința de a-l cunoaște mai bine. Aşa că am dat o fugă până la Topliţa.

Dumnezeu nu rămâne niciodată dator

La 23 aprilie anul acesta, părintele stareț Emilian a împlinit 72 de ani de viață, precum și 50 de viețuire monahală. Cu smerenie și recunoștință, îl slăvește pe Dumnezeu pentru lucrările Sale minunate, pentru purtarea de grijă pe care i-a arătat-o în viață. Spune că s-a simțit totdeauna ocro­tit și călăuzit de Dumnezeu, atât în cele mai grele încercări, cât şi în lucrurile cele mai mărunte.

Mi-a povestit cum a călătorit chiar în Australia și Noua Zeelandă fără să cunoască vreo limbă străină. Maica Domnului, spune, i-a scos în cale oamenii potriviți care l-au călăuzit în lungul și dificilul drum, ajungând cu pace și mulțumire la îndepărtata desti­nație. Asemenea şi la întoarcere.

Este un slujitor al Altarului care iubește slujbele și cântarea bisericească. Părintele Emilian s-a născut într-o zonă unde credinţa ortodoxă şi dragostea de ­ţară sunt reperele fundamentale ale oricărui român. De aceea, se ştie că până astăzi, în Eparhia Clujului, preoții  de pe meleaguri bistrițene sunt socotiţi oameni pe care te poţi bizui.

Insuccesul nu l-a oprit din dragostea pentru Hristos

Părintele a văzut lumina zilei în satul Fiad, comuna Telciu, din județul Bistrița Năsăud, într-o familie săracă și evlavioasă, la 23 aprilie 1948. La Sfântul Botez, el a primit numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe... De mic copil s-a aprins în sufletul său dragostea pentru Biserică și pentru slujirea lui Dumnezeu. Când avea 3-4 anișori, mergea cu bunica la Mănăstirea Moisei. Aceste amintiri îi sunt proaspete, vii. După ce a terminat școala primară din comuna Telciu, unde mergea zilnic pe jos cinci kilometri, deși știa că familia sa săracă nu l-ar fi putut întreține la școală, l-a rugat pe preotul din sat să-l ajute să se înscrie la Seminarul Teologic din Cluj. Nu a izbutit să intre la şcoala dorită. A plâns cu multă durere această nereușită, hotărându-se să nu se mai întoarcă în sat. Părintele ­Zegrean, directorul seminarului din Cluj, cunoscut autor de manuale teologice, văzându-i starea sufletească, a trimis pe cineva ­să-l însoțească de la Cluj până-n orașul Dej, unde schimba trenul. De rușine nu s-a mai întors acasă și în sat, mergând la un văr din Susenii Bârgăului. Acesta l-a ­angajat la fabrică. Avea doar 15 ani. A lucrat timp de cinci ani... Mereu apropiat de biserică, de mănăstiri, de rugăciune și cântare sfântă. Din economiile sale, a cumpărat un clopot pentru o biserică. Dumnezeu și Maica Domnului i-au purtat mereu de grijă, împlinindu-i până la urmă dorința de a sluji lui Hristos...

Chemarea la călugărie

Un credincios evlavios din Susenii Bârgăului, pe nume Toader Zaharia, pelerin frecvent al mănăstirilor, se împrietenise cu părintele Mihail Goia de la Toplița în vremea când acesta era stareț la Nicula. Așa a ajuns tânărul Gheorghe Telcean la părintele ­Mihail, la Mănăstirea Toplița, mărturisindu-și  dorința de a intra în mănăstire. Acesta l-a prezentat starețului de atunci al mănăstirii, Preasfin­țitul Episcop Emilian Antal. A fost primit în mănăstire și angajat ca îngrijitor la animale... Era anul 1970 când dorința sa de a sluji lui Dumnezeu în cinul călugăresc se împlinise.

Părintele Mihail l-a luat ucenic de chilie, locuind în anticamera acestuia  vreme de 46 de ani, până în 2016, când venerabilul arhimandrit Goia a trecut la Domnul.

Părintele Emilian a ucenicit în preajma unor mari stareți și duhovnici, precum episcopii Emilian Antal, Emilian Birdaș, care l-a şi hirotonit, arhimandritul Mihail Goia, arhimandritul Melchisedec Dimitriu, fost stareț al Mănăstirii Neamț. Preasfin­țitul Emilian adunase la Topliţa mulți călugări buni, obligaţi să părăsească Mănăstirea Neamț în urma Decretului 410/1959. Dintre ei, șase erau ieromonahi care, îndrumați de starețul episcop, au întreprins o extraordinară lucrare pastorală și misionară. Slujeau Sfântul ­Maslu de două ori pe săptămână, spovedind și împărtășind mulțime de popor.

În 1971, părintele Emilian a fost trimis să urmeze cursurile ­Seminarului Teologic de la Curtea de Argeș. Acolo a avut îndrumători părinți de înaltă vocație, ținută și cultură duhovnicească, ca Ioan Negruțiu, Dosoftei Florea, Veniamin Micle, care l-au apreciat ­fiindcă în acele vremuri grele (regimul comunist ateu prigonea sistematic Biserica) a ales viața monahală. Pentru tot ce a învățat de la acești dascăli, stareţul Topliţei este şi astăzi foarte recunoscător.

După terminarea seminarului a fost hirotonit diacon și preot ­celib, de către Episcopul Emilian Antal, care era nepotul ctitorului Topliţei, întâiul Patriarh al ­României, Miron Cristea.

Preot misionar în Ardeal

După Decretul 410/1959, ­20 de ani nu s-au mai aprobat călugării. De aceea, în toți acești ani, părintele Emilian a slujit ca preot misionar în satele ardelene rămase fără slujitori ai Altarului, din perioada horthystă de după 1948, din județele Mureș, Alba, Covasna și Harghita. A reușit o lucrare misionar-pastorală frumoasă, roditoare.

După cum se întâmplă în viața oricărui slujitor adevărat al lui Dumnezeu, și părintele Emilian a întâmpinat greutăți, împotriviri, ispite... A trăit bucuria slujirii în sate în care nu se oficiase de zeci de ani Sfânta Liturghie. De dimineața până seara, a spovedit, a împărtășit, făcând rugăciuni, sfeștanii și Masluri... A slujit doi ani la catedrala din Alba Iulia, doi ani la Târgu Mureș. Acolo a avut parte de multe împotriviri... A fost bătut, intimidat, amenințat, ba chiar odată şi otrăvit. Prin toate a trecut însuflețit și întărit de ­harul lui Dumnezeu, ocrotit de Maica Domnului.

A fost călugărit în 1980, nași fiindu-i părintele Mihail și părintele Varahiil, fostul stareț al ­Niculei. A fost prima călugărie la Toplița de după decret. Prea­sfințitul Emilian Birdaș, Episcopul de Alba Iulia, care l-a călugărit, ­i-a dat numele său. L-a trecut prin grele încercări și ispitiri, pentru a ajunge călugăr adevărat. Dar în aceeaşi măsură l-a  iubit și l-a preţuit. Toți ierarhii din acea vreme, şi aici îl menţionez şi pe Patriarhul Iustin Moisescu, care i-a încredinţat timp de trei luni ascultarea de Superior la Așezământul Românesc din Ierusalim, l-au apreciat pentru râvna și ascultarea sa. Dar nu numai ei, ci şi arhiereii de astăzi, care au avut sub oblăduirea lor Topliţa, Înaltpreasfin­țitul Andrei, Mitropolitul Clujului, ­Vadului şi Feleacului (până nu de mult ctitoria Patriarhului Miron a ținut canonic de Alba Iulia), Înalt­preasfințitul Ioan al Banatului și Preasfințitul Andrei, ­actualul Episcop al Covasnei și Harghitei, îl prețuiesc, căci nu ai cum să nu iubești un om smerit, ascultător și cu suflet mare...