Despre prietenie în „Regatul cărților”

Biblioteca este un spațiu important al oricărei școli, aici elevii se împrietenesc cu cărțile, învață să viseze și să construiască lumi posibile pentru un viitor mai bun. Iar un bibliotecar de vocație poate câștiga întru lectură copiii, care altfel s-ar putea pierde în lumea de lângă ei plină de tentații superficiale.

Biblioteca Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” din București este cât o întreagă școală. Cărțile te întâmpină încă de la intrare și te conduc prin toate sălile de clasă și chiar pe coridoare. Este mereu agitație: unii elevi citesc, alții discută pe marginea cărților, iar o parte dintre ei vorbesc despre ultimele volume propuse spre lectură de domnul profesor Adrian Țiglea, coordonatorul bibliotecii.

„«Regatul cărților» e un spațiu al libertății culturale. Aici purtăm discuții libere despre cărți, scriitori și evenimente culturale. Încerc să găsesc pentru ficare elev cartea potrivită, acest lucru mi se pare cel mai dificil, pentru că fiecare lucrare are specificul ei, care ar fi bine să se potrivească personalității copilului. Lectura este o călătorie către tine însuți, prin mijlocirea cărților”, spune prof. Adrian Țiglea, în timp ce răspunde și întrebărilor copiilor. Cu o bogată experiență culturală, autor al lucrărilor „Rostiri spirituale: însemnări despre părintele Dumitru Stăniloae, Lucian Blaga și Mircea Eliade, în zarea tradiției mistice a Răsăritului creștin”; „Cultură și mentalități în epoca Marii Uniri: o perspectivă asupra modernității românești”; „Leon Kalusian: cavaler al libertății”; „Memorator de filosofie pentru liceu” și „Memorator de sociologie pentru liceu”, prof. Adrian Tiglea numește spațiul bibliotecii „Regatul cărților”, unde poveștile prind viață.

Biblioteca se îngemănează cu capela liceului și astfel orizontul cultural se împletește cu cel spiritual și creează o atmosferă pe care copiii nu o găsesc ușor în viața de zi cu zi. Coordonator a două cluburi de lectură, Adrian Țiglea este conștient că „lectura are un concurent destul de serios în lumea virtuală și internet, dar în același timp se bucură să vadă că sufletul știe să-și găsească cele mai bune drumuri către el însuși, prin intermediul lecturii și al cărților. Eu cred în lectura care pe de o parte zidește cultural și spiritual, dar pe de altă parte ne ajută practic în viața de zi cu zi”.

Prietenie întru lectură

Primul pas către lectură este împrietenirea celor care se adună pentru lectură și aceasta se întâmplă cu elevii în biblioteca liceului. Despre acest meșteșug al prieteniei întru lectură, prof. Adrian Țiglea ne-a mărturisit: „Am constatat în formarea mea de-a lungul timpului, prin participarea la diverse cercuri de lectură, că un bun coordonator, cum a fost Corneliu Fotea de la Focșani, mi-a devenit și un bun prieten. Și datorită acestui mentor m-am obișnuit să citesc și să scriu sistematic. Am preluat acest model al prieteniei întru lectură, pe care acum îl cultiv în întâlnirile cu acești copii, care, la rândul lor, își caută propriul drum în viață. Și apoi în această prietenie nu se știe cine oferă și cine primește, de fapt evoluăm frumos împreună”.

În arta împrietenirii copiilor cu cartea, prof. Adrian Țiglea își găsește sensul și rostul vieții lui. Zâmbește cald tuturor copiilor, se apleacă ușor către ei să-i audă mai bine în zumzetul produs de bucuria trăirii unei prietenii vii cu cartea. În plus, e bucuros că poate împărtăși din cunoașterea și experiența acumulate în timp: „Există în noi, întotdeauna, bogății care așteaptă să fie aduse la suprafață și asta fac prin ­inter­mediul cărților, zi de zi, cu elevii care vin la bibliotecă și la cenaclul de literatură. Copiii au nevoie de modele vii, au nevoie să ne vadă că citim, că muncim cu perseverență pentru un ideal sau un scop”, a completat prof. Țiglea.

„E necesar să citești împreună cu copilul”

În spațiul bibliotecii elevii citesc, discută, fac temele și inventează jocuri pe tema cărților. Din această atmosferă caldă, ei vor păstra în memorie, peste timp, gesturile fundamentale pe care le fac aici, care se vor întipări în sufletul lor și care, mai târziu, din această joacă frumoasă vor naște acte fundamentale constructive pentru viața lor.

Lectura nu se poate impune cu forța, ea trebuie să fie un act educativ atent adresat copiilor, prin care îi atragi în jocul serios al unei activități de lectură susținută și prin exemplul viu al omului matur din preajma lui, după cum ne-a relatat prof. Adrian Țiglea: „Nu este suficient să-i pui o carte în mână și să-l îndemni să citească. E necesar să citești împreună cu copilul. La cercurile noastre de lectură, citim 1-2 paragrafe, apoi le discutăm, punem întrebări, căutăm răspunsuri, facem conexiuni cu viața reală. Și în săptămâna următoare continuăm cu altă carte sau alt autor care răspunde întrebărilor noastre”. Actul de a lectura poate avea un început, dar nu și un sfârșit, asemenea sufletului uman, care prin cunoaștere nu face decât să adâncească și mai mult misterul din univers, după cum spunea poetul și filosoful Lucian Blaga.

Biblioteca, un spaţiu pentru elevi și viitorul lor

Profesorul Adrian Țiglea lucrează atât cu elevii de ciclul primar, cât și gimnazial și liceal. Cu fiecare categorie de elevi folosește alte metode și strategii, astfel încât e mereu înconjurat de elevi și întrebările lor. „Se întâmplă o poveste magică greu de exprimat în cuvinte. Dacă pe un om l-ai câștigat sufletește cu deschidere și iubire, autenticitatea trăirilor și acțiunilor tale îl poate convinge mai mult decât mesajul transmis prin cuvinte. Magistrul autentic, din cărți și din viață, deschide un orizont nou copiilor. E șansa noastră să facem din carte și din autori modele vii și modelul acesta viu se întâmplă atunci când lectorul se identifică astfel cu ideea și trăirea autorului respectiv”, afirmă profesorul.

În final, prof. Adrian Țiglea a menționat că oricât de insensibil ar fi cineva, atunci când intră în „Regatul cărților” nu se poate să nu fie atins de o ideee, de un gând sau de un sentiment: „Urmăresc, adesea, copiii și adolescenții care intră în bibliotecă și nu am văzut nici unul care să nu deschidă o carte. Îi văd cum iau cartea în mână, o răsfoiesc, citesc și apoi mă întreabă dacă se poate să o împrumute. Amintirea acestui gest rămâne în suflet și, dacă nu imediat, mai târziu poate va produce roade frumoase. Aici, în spațiul bibliotecii, se întorc mereu ca într-un spațiu protejat pentru elevi și viitorul lor. Încerc să mă mișc cu grație între autoritate și prietenie, caut să devin un prieten pentru copii şi adolescenţi, să fiu, în egală măsură, un om deschis pentru colegii mei profesori. Cred foarte mult în paideia, în devenirea intelectuală și mai cred că acești copii vor descoperi miracolul care deja există în ei și așteaptă să se ivească, să răsară și să sporească, dacă le oferim un cadru potrivit, intelectual şi sufletesc, cum este acesta al școlii noastre și al bibliotecii”.