Dezvoltarea senzorială a copilului

▲ Dezvoltarea senzorială la vârstă mică nu este atât de bine cunoscută ▲ Explorarea şi evaluarea simţurilor la copil, cu cât acesta este mai mic, se efectuează cu foarte mare dificultate ▲

Dezvoltarea simţurilor este condiţionată atât de dezvoltarea motorie, prin maturizarea neurologică morfofuncţională a organelor receptive şi a substanţei cerebrale, cât şi de dezvoltarea capacităţii psihice de valorificare şi interpretare a senzaţiilor recepţionate. Dezvoltarea simţurilor este dependentă şi de caracterele constituţionale individuale ale organelor de simţ şi se poate realiza şi prin mijloace educative. La naştere sunt prezente reflexul motor. Reflexul clipitului la o excitaţie luminoasă apare imediat după naştere, iar reflexul clipitului de apărare apare mai târziu. După naştere, nou-născutul îşi ţine aproape tot timpul ochii închişi. La sfârşitul primei luni de viaţă, sugarul este capabil să fixeze un obiect, iar în jurul vârstei de două luni, el este capabil să aibă o activitate oculo-motorie organizată, când este capabil să urmărească cu privirea. După 3-4 luni, sugarul îşi descoperă propriul corp, dar şi anturajul său, urmărindu-şi mâinile, obiectele din jur, dar şi mişcarea acestora. La acţiunea unor stimuli auditivi puternici, nou-născutul şi sugarul până la două luni răspunde prin mimică, surâs, grimase sau plâns. Este o metodă utilă de verificare a prezenţei acestui simţ la naştere. Concomitent cu dezvoltarea psihomotorie a sugarului, către luna a şasea apare deviaţia conjugată a capului şi ochilor către o sursă sonoră. În continuare, dezvoltarea auzului se realizează concomitent cu vorbirea, care va avea loc numai în condiţiile unei percepţii auditive normale. Controlul şi supravegherea auzului şi văzului sunt obligatorii în perioada de nou-născut. Gustul este prezent de la naştere. Nou-născutul reacţionează faţă de substanţele acide, amare sau sărate. În contact cu alimentele dulci, el răspunde prin reflexul de supt. Gustul se dezvoltă în raport cu alimentaţia copilului şi mai ales după diversificarea acesteia. Dar gustul este, de multe ori, bizar şi capricios. Dezvoltarea mirosului este mai puţin cunoscută. După vârsta de un an, copilul reacţionează la mirosurile plăcute sau dezagreabile. Dezvoltarea mirosului este mult influenţată de dezvoltarea gustului. Sensibilitatea tactilă, termică şi dureroasă sunt prezente de la naştere şi se dezvoltă pe măsură ce copilul creşte, putând astfel să localizeze stimuli şi să aibă un răspuns adecvat.