Dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul celei de-a IV-a ediţii a Simpozionului naţional "Dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă", cu tema "Realitatea şi semnificaţia spaţiului - abordare teologică, filosofică şi ştiinţifică", Mănăstirea Caraiman, 29 septembrie - 2 octombrie 2011.

Preacucernici Părinţi Profesori, Domnilor Profesori, Onorată asistenţă În ultimul deceniu, spaţiul eclesial şi spaţiul universitar s-au deschis într-un mod semnificativ şi fructuos într-un efort comun pentru cultivarea cu discernământ a dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, valorificând competenţele specifice acestora. Un proiect important în cooperarea Bisericii Ortodoxe cu universităţile româneşti este şi acest simpozion naţional dedicat dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă. Primul eveniment de acest fel a avut loc în anul 2007, iar ediţiile desfăşurate până acum au adunat un număr important de profesori, cercetători şi teologi din spaţiul universitar românesc. Anul acesta, este în plină desfăşurare proiectul "Cursuri despre relaţia dintre religie, filosofie şi ştiinţă din perspectivă creştin-ortodoxă". Acesta este rodul cooperării dintre Patriarhia Română, Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti. Credem că, având în atenţie educaţia şi formarea continuă a profesorilor din învăţământul preuniversitar, proiectul reprezintă un demers foarte bun pentru o receptare mai corectă a raportului dintre religie şi ştiinţă în cadrul programelor şcolare din învăţământul liceal şi pentru diversificarea ofertei de pregătire continuă a preoţilor, profesorilor, masteranzilor şi studenţilor, în cadrul şcolilor de vară şi a cursurilor de scurtă durată. În acelaşi timp, prin colaborarea directă dintre Patriarhia Română şi universităţi, precum şi prin autorizarea cursurilor şi programelor de formare de către autorităţile din domeniul educaţional şi bisericesc, proiectul sporeşte credibilitatea dialogului dintre teologie şi ştiinţă deopotrivă în spaţiul academic şi eclesial românesc. În cadrul proiectului "Cursuri despre relaţia dintre religie, filosofie şi ştiinţă din perspectivă creştin-ortodoxă" susţinut de Fundaţia John Templeton, proiect aflat în faza de implementare, este prevăzută organizarea unor şcoli de vară. Întrucât, în acelaşi timp, în luna septembrie a acestui an este programată să se desfăşoare a IV-a ediţie a Simpozionului naţional "Dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă", cu tema "Realitatea şi semnificaţia spaţiului - abordare teologică, filosofică şi ştiinţifică", şi ţinând seama de faptul că ambele evenimente vizează dialogul dintre teologie, ştiinţă şi filosofie s-a considerat oportună desfăşurarea simultană a acestor întâlniri. Credem că, în acest fel, impactul lucrărilor simpozionului naţional va fi mai mare, întrucât participanţii la Şcoala de vară vor avea posibilitatea să interacţioneze cu un număr mai mare de profesori, în aspecte legate de tematica menţionată. De aceea, considerăm necesară şi bine-venită desfăşurarea celui de-al patrulea simpozion naţional dedicat dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, împreună cu cele două şcoli de vară planificate în cadrul programului naţional aflat în desfăşurare. Vedem în toate acestea expresia cooperării consolidate dintre Biserică şi universitate, în intenţia comună de conturare a unei perspective edificatoare cu privire la lume şi viaţă, în condiţiile în care în contextul actual diferite rezultate ale cercetării ştiinţifice din domenii de vârf ale ştiinţelor universului şi ale vieţii au deschideri semnificative către perspectiva filosofică şi teologică. Deşi în ultimii ani în România s-au desfăşurat mai multe programe care au urmărit promovarea dialogului dintre teologia ortodoxă şi ştiinţă, subiectul este încă insuficient cunoscut în mediul ştiinţific şi universitar, eclesial şi educaţional. Mai mult chiar, cultura dialogului şi roadele unei deschideri între ariile teologiei, filosofiei şi ştiinţei sunt insuficient prezente în spaţiul mai general al societăţii româneşti. Asumarea eclesială a dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă are implicaţii existenţiale, valorificându-se coordonata misionară a Bisericii, întărind totodată reciprocitatea dintre slujirea Bisericii şi exigenţele academice specifice cercetării ştiinţifice. Putem remarca aici, în mod special, consideraţiile părintelui Dumitru Stăniloae, făcute în lucrările sale de teologie, cu privire la rezultatele ştiinţei, la strădaniile de cunoaştere dezvoltate într-o perspectivă cuprinzătoare, actualizându-se cu fidelitate şi în mod creator reperele Tradiţiei fundamentate patristic şi eclesial. Multe menţiuni de acest fel sunt prezente în cele trei volume de teologie dogmatică, în notele ample pe marginea traducerii pe care a făcut-o la Ambigua, în notele scrise la Răspunsuri către Talasie, ale Sfântului Maxim Mărturisitorul sau în Teologia Mistică şi Ascetică. În fiecare dintre aceste locuri, ca şi în multe alte lucrări, părintele Dumitru Stăniloae exprimă o perspectivă luminoasă, edificatoare referitoare la dorinţa omului de a explora lumea. În menţiunile sale sunt recuperate deopotrivă eforturile consecvente ale raţiunii umane de a găsi explicaţii şi legi care să exprime şi să explice modul în care se desfăşoară procesele fizice din univers, dar şi efortul mai larg, din orizontul filosofic şi teologic, care urmăreşte valorificarea înţelesurilor cu privire la lume şi viaţă. În lumina acestor consideraţii, considerăm că tema simpozionului din acest an, "Realitatea şi semnificaţia spaţiului - abordare teologică, filosofică şi ştiinţifică", este deosebit de relevantă pentru prezentul societăţii noastre. Aceasta pentru că şi explorările ştiinţifice ale spaţiului cosmic şi reflecţia filosofică ce caută să cuprindă şi să lumineze spaţiul tainic al persoanei umane, dar şi preocupările de organizare ce vizează spaţiul comunitar, ca loc al solidarităţii şi acţiunii comune a oamenilor, se dovedesc a fi semnificative în planul vieţii spirituale, ca întreprinderi omeneşti ce urmăresc spiritualizarea spaţialităţii lumii şi umplerea ei cu un sens cuprinzător. Sunt relevante aici, în exprimarea acestei cuprinderi a spaţialităţii într-o perspectivă spirituală creştină, consideraţiile părintelui Dumitru Stăniloae, care subliniază că fiinţa omenească, subiect îmbrăcat în trup, are nevoie de o "existenţă alăturată", şi de aceea, "de un spaţiu", şi încă "de un spaţiu larg de mişcare liberă"1. Spaţialitatea, pentru părintele Dumitru Stăniloae, îşi găseşte temei chiar în Dumnezeu Tripersonal, întrucât e intim legat de comuniunea între persoane: "Spaţiul îşi capătă şi îşi menţine o realitate mai sigură, când îl refer nu numai la mine, ci şi la alte persoane, când pot spune şi trebuie să spun: de la mine până la cutare e atâta distanţă. Spaţiul e o relaţie interpersonală..."2. De aceea, adaugă părintele Stăniloae, câtă vreme e folosit pentru evitarea comuniunii, spaţiul se dovedeşte a fi "o realitate chinuitoare"3, în timp ce în relaţia iubitoare dintre persoane spaţiul se transfigurează, ajungând să fie "copleşit de subiectivitatea acelei persoane"4. Consideraţii de acest fel relevă deopotrivă multiplele înţelesuri ale spaţialităţii, receptate în diverse planuri, personal, comunitar sau cosmologic, dar şi puterea de semnificare spirituală a spaţialităţii pe care o evidenţiază gândirea patristică răsăriteană, obişnuită să scoată la iveală toate aspectele vieţii şi ale lumii prin iubirea şi lucrarea lui Dumnezeu. În final ne exprimăm convingerea că atât ediţia a IV-a a simpozionului naţional, cât şi programul actual în cuprinsul căruia se desfăşoară acest simpozion extinde şi consolidează cooperarea între Biserică şi universităţile din Iaşi şi Bucureşti, contribuind la promovarea conştiinţei dialogului şi la fructificarea întâlnirii dintre tradiţia religioasă ortodoxă şi cea ştiinţifică, cu un impact major în rândul profesorilor de religie din mediul liceal, al preoţilor din centrele eparhiale şi al studenţilor de diferite specializări din cele două centre universitare. De asemenea, prin materialele prezentate, prin intermediul presei audio-video şi prin intermediul volumului editat la finele acestui simpozion, roadele dialogului se vor putea extinde şi mai mult, promovându-se această cultură a deschiderii şi cooperării în rândul publicului larg şi la nivelul întregii societăţi româneşti. † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Note: 1 Pr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1996, p. 139. 2 Ibidem, p. 140 3 Ibidem. 4 Ibidem, p. 142.