Dicţionar liturgic

- Anafura sau antidoronul (gr. - aghios artos = pâine sfinţită, lat. nafora) este pâinea sfinţită, tăiată în formă de cubuleţe, ce se împarte credincioşilor, la sfârşitul Sfintei Liturghii. Este pusă pe anaforniţă (tavă sau un vas cu picior)

Fiecare credincios primeşte anafura, pe care o mănâncă, cu condiţia să nu fi mâncat sau băut nimic în ziua respectivă. Ea se numeşte şi antidoron ( - antidoron â în loc de dar). Anafura semnifică pe Maica Domnului, din a cărei umanitate S-a născut Mântuitorul Hristos. Despre anafură, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: „Iară antidorul este pâine sfinţită, care se face din acea prosforă (prescură) din care se scoate Agneţul, care se jertfeşte şi se face Trupul Domnului. Antidorul se dă în locul darului celui mare al înfricoşatei Cuminecături (Împărtăşanii), căci nu toţi credincioşii sunt vrednici a se împărtăşi... ci el, numindu-se după cuviinţă antidor, adică în loc de dar, căci darul lui Dumnezeu dă...“ (dr. Mitrofanovici V., Liturgica Bisericii Ortodoxe, Cernăuţi, 1929, p. 601). Anafura se sfinţeşte în timpul când la strană se cântă Axionul; preotul ia vasul cu anafura şi îl atinge de sfântul disc şi de sfântul potir, binecuvântând: „Binecuvântată este anafura sfinţilor Tăi, Doamne, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin“. Anafura nu înlocuieşte Sfintele Taine ale lui Hristos, ci se dă ca binecuvântare şi sfinţire tuturor credincioşilor la Sfânta Liturghie. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)