Duminică începe Postul Crăciunului

Al doilea post ca importanţă din cursul anului bisericesc este cel care ne pregăteşte pentru sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi este cunoscut în popor sub numele de Postul Crăciunului. În calendarul bisericesc, această perioadă duhovnicească este cunoscută sub numele de Postul Naşterii Domnului, care începe, anul acesta, duminică, 15 noiembrie, şi ţine până pe 24 decembrie inclusiv, care este o zi de post aspru. Lăsatul de sec pentru acest post se face în ziua de serbare a Sfântului Apostol Filip, pe 14 noiembrie.

În Biserica Ortodoxă avem posturi de o zi: miercurea şi vinerea, în fiecare săptămână, şi alte trei zile speciale din cursul anului bisericesc: Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie; Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august, şi Ajunul Bobotezei, la 5 ianuarie; precum şi posturi de mai multe zile: Postul Sfintelor Paşti, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Naşterii Domnului.

Modul de postire în Biserica Ortodoxă, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, constă în înfrânarea trupului de la anumite mâncăruri şi primenirea duhovnicească a sufletului. În timpul postului este foarte important să ne aplecăm mai mult asupra celor duhovniceşti şi mai ales asupra desăvârşirii noastre spirituale.

Postul trebuie ţinut prin înfrânare de la mâncare şi băutură, de la gânduri şi fapte rele, pentru ca toate puterile noastre trupeşti şi sufleteşti să le punem în slujba desăvârşirii duhovniceşti în acest timp al creşterii noastre spirituale.

Pentru că de Crăciun, pe 25 decembrie, sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne pregăteşte printr-un post de 40 de zile. Acesta ne aminteşte de pos­tul drepţilor din Vechiul Testament, care L-au aşteptat pe Mesia să vină în lume, iar acum retrăim şi noi, alături de ei, această aşteptare, pentru că şi noi ne pregătim pentru ziua Naşterii lui Hristos, care pentru noi este sărbătoarea Crăciunului.

Postul care ne pregăteşte pentru sărbătoarea Naşterii Domnului „a apărut mai întâi în Apus şi se numea Patruzecimea Sfântului Martin, întrucât începea odată cu prăznuirea acestui sfânt al Bisericii Apusene. Acelaşi lucru s-a repetat şi în spaţiul nostru, unde Postul Crăciunului este numit de către mulţi Postul Sfântului Filip, pentru că începe în următoarea zi după prăznuirea acestui Sfânt Apostol. Primele mărturii istorice pe care le avem despre postul dinaintea Crăciunului datează din secolul al V-lea, pentru spaţiul apusean, respectiv din secolul al VI-lea, pentru cel răsăritean. La acesta fac referire, dintre scriitorii răsăriteni, Anastásios Sinaítis, Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Teodor Studitul, precum şi Theódoros Válsamon, Patriarhul Antiohiei. Se pare că, la început, postul nu dura multe zile. Theódoros Válsamon, scriind despre obiceiurile secolului al XII-lea, epoca în care a trăit, notează în mod clar faptul că Postul Crăciunului dura şapte zile (gr. Heptahemeron). Însă, sub înrâurirea Postului Paştelui, a fost şi acesta prelungit, acoperind mai apoi o perioadă de patruzeci de zile, fără însă a prelua şi asprimea acestuia” (IPS Simeon, Mitropolit de Nea Smýrni, Scurt istoric al Postului Crăciunului, pemptousia.ro).

Perioada de 40 de zile a Postului Naşterii Domnului a fost stabilită în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, ținut sub președinția Patriarhului Ecumenic Luca Hrisoverghi. Părintele profesor Ene Branişte, în Liturgica generală, precizează că, „prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezi de piatră ale Tablelor Legii. Tot aşa şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţesc sufletele şi trupurile şi se învrednicesc să primească între ei pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut din Sfânta Fecioară”.

Postul Crăciunului este de asprime medie şi are pe parcursul său mai multe dezlegări la peşte, care anul acesta sunt în următoarele zile: 21, 22, 23, 28, 29, 30 noiembrie şi 1, 3, 5, 6, 7, 12, 13, 19 decembrie. În timpul postului nu se consumă carne, produse lactate şi ouă.

Acest post este modalitatea noastră spirituală de a ne pregăti pentru sărbătoarea Naşterii Dom­nului, este un timp al creşterii noastre spirituale. Este important să împletim postirea cu rugăciunea și faptele bune, dar mai ales cu prezența la sfintele slujbe care se oficiază în biserică.

Timpul de desăvârşire spirituală pe care-l începem duminică are ca scop să ajungem pregătiţi trupeşte şi sufleteşte la sărbătoarea Naşterii Domnului, pe care o prăznuim cu frumoasele noastre colinde româneşti, în fiecare an, la 25 decembrie. Parcurgând urcuşul duhovnicesc de 40 de zile al Postului Crăciunului ajungem la bucuria Betleemului adusă de venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Acest post este un timp al bucuriei aduse în inimile noastre de frumoasele colinde izvorâte din cântarea Catavasiilor Nașterii Domnului. Acum îl sărbătorim și pe Moș Nicolae, aducătorul de daruri, al cărui model îl urmăm şi noi, făcând din luna decembrie un veritabil festival al darurilor. Este un timp mirific al anului, când redescoperim în inimile noastre frumu­sețea copilăriei și ne transformăm sufletește în ipostaza copilăriei noastre nevinovate pentru a-L putea primi cum se cuvine pe Pruncul Sfânt, Ce vine în lume de Crăciun în peștera Betleemului.

Duminică păşim pe prima din cele 40 de trepte ale urcușului nostru duhovnicesc spre bucuria praznicului împărătesc al Nașterii Domnului. Urcând fiecare treaptă, vom descoperi profunzimea trăirii creștine în post și rugăciune, primenindu-ne casa sufletului pentru a primi lumina călăuzitoare a stelei minunate, care strălucește de Crăciun deasupra locului unde S-a Născut Hristos Mesia chip luminos.