Dicţionar liturgic

- Rugăciunea Amvonului este rugăciunea cu care se încheie slujba Sfintei Liturghii. Este numită astfel pentru că se citeşte din mijlocul credincioşilor.

„Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, binecredinciosului popor român de pretutindeni şi armatei ţării noastre. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin“. Este o rugăciune care cuprinde toate caracterele rugăciunii: de cerere, de laudă, de mulţumire şi de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime. În ea preotul încredinţează lui Dumnezeu pe credincioşii prezenţi la Liturghie pentru a fi păziţi în viaţa de zi cu zi, până vor urca din nou muntele de lumină al unei noi Sfinte Liturghii. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)