Dicţionar liturgic

linguriţă - este un obiect liturgic consacrat (sfinţit), este o linguriţă de aur sau argint, având la capătul mânerului o cruciuliţă. Această linguriţă se întrebuinţează la împărtăşirea credincioşilor cu Sfântul Trup şi Sânge, amestecate în sfântul potir.

În vechime, se folosea denumirea de cleşte, pentru că, la început, preotul dădea Împărtăşania cu mâna, unind ca un cleşte cele două degete cu care lua pâinea umezită cu vin şi o dădea credinciosului. Mai târziu, linguriţa a înlocuit acest procedeu spre a se împiedica sfărâmarea şi risipirea Sfântului Trup şi Sânge. Simbolismul noţiunii de „cleşte“ îl găsim în viziunea profetului Isaia (6, 6-7) în care serafimii, din porunca lui Dumnezeu, au luat cu un cleşte cărbunele de foc şi l-au pus în gura proorocului, ca semn al curăţirii lui de păcate şi a misiunii lui profetice. Acel cărbune închipuie şi pe Hristos cel euharistic, iar cleştele este acum linguriţa cu care se dă credincioşilor Împărtăşania - Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al lui Hristos. Unul dintre troparele Cântării a noua (Legănuşul) de la sărbătoarea Întâmpinării Domnului vorbeşte despre Maica Domnului ca fiind „Cleştele cel mistic“ care L-a luat pe Hristos: „Cleşte cel tăinuitor ce în pântece luaşi pe Cărbunele Hristos, tu eşti una Mariam.