Dicţionar liturgic

- Copia ( - aghia; lat. lancea, gladi-olus â suliţă, lance) - Copia este un obiect liturgic folosit la tăierea prescurilor pentru pregătirea Darurilor (Sf. Agneţ şi miridele) la proscomidie. Este un mic cuţit de metal în formă de lance, cu tăişul ca un triunghi, iar mânerul se termină cu o cruce.

În Biserica primară, Euharistia era numită şi „frângerea pâinii“ (cf. Luca 24, 35, Fapte 2, 42). La ritualul euharistic se urma practica Mântuitorului Care, la Cina cea de Taină, a luat pâinea şi a frânt-o. Momentul principal în care simbolismul de suliţă al copiei este prezent în proscomidie este atunci când preotul împunge Agneţul cu copia în partea IIS, spunând cuvintele biblice: „Şi unul din ostaşi cu suliţa în coasta Lui a împuns“ (Ioan 19, 34). Dezvoltarea ritualului proscomidiei în ritul bizantin a necesitat folosirea copiei în cult pentru scoaterea Sf. Agneţ şi apoi a miridelor, pentru pomenirea sfinţilor şi a credincioşilor vii şi morţi. Se menţionează prima dată folosirea copiei de către patriarhul Gherman al Constantinopolului, în secolul al VIII-lea. Acesta şi alţi tâlcuitori liturghici arată simbolismul copiei: „În loc de suliţa (lancea) cu care a fost împuns Hristos pe cruce, este şi copia“. Copia se întrebuinţează numai în ritul liturgic bizantin. Când se slujeşte Liturghia în sobor, preotul care a făcut proscomidia, dacă nu este protos (primul slujitor), poartă la Ieşirea cu Sfintele Daruri (Vohodul mare) copia şi linguriţa, ca instrumente ale jertfei şi dăruirii lui Hristos Cel euharistic. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)