Dicţionar liturgic

Stihoavnă sau apostih este o cântare în cadrul serviciului divin al Vecerniei, care urmează după ectenia cererilor. Stihoavna este formată dintr-o serie de stihuri, strofe sau tropare (patru sau cinci), dintre care a doua şi a treia sunt întotdeauna precedate de câte un stih. Acest stih poate fi un verset din psalmii care se cântau odinioară în întregime în acest moment al Vecerniei. Cu timpul se intercalează strofe din noua poezie imnografică creştină, iar din vechii psalmi n-au mai rămas decât câte un stih sau două care preced stihirile a doua, a treia şi a patra. Acest fenomen arată creşterea progresivă a imnului creştin în cultul Bisericii (corespunzător ritului cathedral constantinopolitan) şi restrângerea treptată a citirilor din psalmi, specifice ritului ascetic ierusalimitean.

Stihurile Stihoavnei (care provin din psalmi) sunt temeiul profetic al cinstirii sfinţilor sau a sărbătorii respective. Astfel, de ziua Sfântului Ierarh Nicolae, stihurile Stihoavnei sunt „Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura“ (Psalm 131, 9) şi „Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui“ (Psalm 115, 6). Aceste stihuri din psalmi unesc tipologic Vechiul şi Noul Testament prin duhul profetic al Bisericii, Noul Israel, în care proorociile vechi se împlinesc în sfinţi. Istoria vădeşte aşadar o taină teologică a unirii dintre om şi Dumnezeu.