Dicţionar liturgic: Sărutarea păcii

Sărutarea păcii, ca ritual liturgic, era la început o condiţie a participării credincioşilor mireni la săvârşirea Sfintei Jertfe. Ea a fost înlocuită ulterior prin exprimarea comuniunii de credinţă mărturisită de toţi cei prezenţi prin rostirea Crezului. Sărutarea păcii s-a păstrat până astăzi în locul iniţial numai la Liturghia în sobor şi doar pentru slujitori. În timpul cântării ,,Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh", episcopul şi preoţii se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese rostind ,,Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea" şi sărută Cinstitele Daruri şi Sfânta Masă. După acest moment, slujitorii îşi dau succesiv sărutul păcii pe umeri, strângându-şi mâna dreaptă. Sărutarea se dă de trei ori, în numele Sfintei Treimi. Primul dintre slujitori spune: ,,Hristos în mijlocul nostru", celălalt răspunde: ,,Este şi va fi", iar cel dintâi încheie: ,,Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor".

Tiplotă Tiplota este un mic vas de metal, care stă la Proscomidiar şi în care se încălzeşte apa turnată în potir după săvârşirea Sfintei Jertfe, înainte de împărtăşirea preotului. Această apă caldă se numeşte ,,căldură", simbolizând căldura sângelui care a curs pe Cruce din Trupul Mântuitorului Hristos şi apa amestecată cu sânge când a fost împuns cu suliţa. Ea mai simbolizează şi credinţa caldă cu care trebuie să ne împărtăşim, dar şi căldura Sfântului Duh, aşa cum se spune în formula de binecuvântare a apei calde care se toarnă în potir: ,,Căldura credinţei plină de Duhul Sfânt". Este de reţinut canonul 13 al lui Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, care precizează că ,,nu se cuvine ca preotul să liturghisească fără apă caldă, decât numai de mare nevoie şi numai dacă nicidecum nu se află apă caldă". (Dragoş-Mihail Olteanu, realizator Trinitas TV)