Dicţionar medical

- polinoză: orice afecţiune alergică provocată de către polenurile conţinute în stamine (organele masculine ale plantelor cu flori), răspândite fie de către vânt, fie de către insecte. Polenurile cele mai alergizante sunt cele ale arborilor, ale gramineelor şi al paracherniţei (Parietaria officinalis). Polinoza, predominantă primăvara, este cea mai caracteristică dintre manifestările atopiei (tendinţa generală de a dezvolta alergii). Se poate traduce printr-o coriză spasmodică (febra fânului), conjunctivită, astm, aceste boli putând fi asociate (mai ales coriza spasmodică şi conjunctivita). Aceste tulburări au o evoluţie sezonieră;

- poliomielită: inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării. Sinonim: paralizie infantilă; - poliomielită anterioară acută: boală virală acută, provocată de un enterovirus, poliovirusul, care distruge neuronii motori ai coarnelor măduvei spinării şi nucleii motori ai nervilor cranieni, provocând o paralizie a muşchilor inervaţi de aceşti neuroni. Poliomielita anterioară acută, numită, de obicei, doar poliomielită, afectează în principal copiii, de unde şi celălalt nume al bolii: paralizie infantilă. Virusul se transmite prin ingestia de apă sau de alimente contaminate. Această afecţiune, cândva foarte frecventă, a devenit cu totul excepţională în ţările occidentale datorită vaccinării; - poliorexie: tulburare a comportamentului alimentar, caracterizată printr-o necesitate necontrolabilă de a mânca în cantitate mare. Comportamentul bulimic are semnificaţii foarte diferite. Poate fi legat de numeroase probleme psihologice sau medicale, poate constitui, de exemplu, o variantă a unei alte tulburări ale conduitelor alimentare - anorexia mintală. Comportamentul bulimic se instalează adesea în timpul adolescenţei, ceva mai frecvent la fete; - poliovirus: virus A.R.N. din genul enterovirusurilor (familia Picornaviridae), responsabil de poliomielita anterioară acută; - polip: tumoră de cele mai multe ori benignă, în general pediculată, care se dezvoltă pe mucoasele cavităţilor naturale ale organismului. Polipii, care pot fi unici sau multipli, sunt mai mult sau mai puţin proeminenţi pe suprafaţa organului. Îşi au locul în tubul digestiv (colon, stomac, rect), pe mucoasa uterină, în nas şi în laringe. Polipii vezicii sunt denumiţi impropriu polipi; aceştia sunt papiloame. Polipii colici şi rectali sunt fie de tip juvenil, care nu degenerează, fie adenomatoşi, care pot degenera într-un cancer. De asemenea, un cancer poate lua aspectul unui polip; - polip nazal: excrescenţă patologică, cărnoasă, pe suprafaţa mucoasei nazale; - polipoză: afecţiune caracterizată prin dezvoltarea într-un organ (colon îndeosebi) a mai multor polipi. Polipoza digestivă - boală caracterizată prin prezenţa unor multipli polipi pe mucoasa care tapetează tubul digestiv; - poliradiculonevrită: atingere difuză a rădăcinilor nervoase ale nervilor periferici prin disfuncţia mielinei (teaca de fibre a sistemului nervos); - politraumatism: totalitate a tulburărilor provocate de mai multe leziuni de origine traumatică, dintre care cel puţin una ameninţă viaţa rănitului; - poliurie: secreţie excesivă de urină.