Dicţionar teologic

- afierosire: (gr. - afierono = a se sfinţi, a se consacra; lat. oblatio = oferire, aducere)

- aducere, punere înainte a Darurilor, a pâinii şi vinului pentru Euharistie ( - prosagoghi ton doron), consfinţire, proscomidire ( - protesis). Afierosire este şi închinarea, consacrarea lui Dumnezeu a unei persoane ( - afierosis,-eos = consacrare, închinare), cum este şi sfinţirea unui preot prin Sf. Taină a Hirotoniei, prin care acesta se consacră, se dăruieşte slujirii lui Dumnezeu, se afieroseşte, încredinţându-se Lui. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)