Dicționar teologic: Liturghier, Ceaslov, Molitfelnic

LITURGHIER (lat. Liturghiarum liber): carte de slujbă folosită în cultul Bisericii, în care sunt cuprinse Dumnezeieștile Liturghii săvârșite în Biserica Ortodoxă, precum și alte slujbe legate de aceasta.

Deși, în decursul timpului, această carte de cult era denumită Dumneze­ieș­­­tile și Sfintele Liturghii sau Sfintele și Dumnezeieștile Liturghii ale celor între sfinți Părinților noștri Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigorie Dialogul, înce­pând cu ediția acestei cărți de cult din anul 1956, este întâlnită sub titlul scurt de Liturghier. Denumi­rea aceasta a fost preluată în Biserica noastră din Biserica Greacă.

Partea principală a Liturghierului o constituie textul Sfintelor Liturghii ale Sfântului Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigorie Dialogul (cu îndrumări asupra modului și timpului săvârșirii lor). El mai cuprinde, de asemenea: Rânduielile Ceasului al IX-lea, ale Vecerniei mici și mari, când se face și Litia, Miezonopticii, Utreniei din zilele de duminică, zilele de sărbători și a zilelor de rând.

În Liturghier mai sunt cuprinse: Rânduiala Sfintei Împărtășiri, Îndrumări despre otpusturi, ecfonise, stihuri, tropare și condace; Otpusturile Vecerniei, Utreniei și Liturghiei din zilele de rând și din sărbătorile împărătești și ale sfin­ților; Ecfonisele de la Denia din Sfânta și Marea Vineri; Isodicoanele de la sărbătorile împă­rătești, rânduieli și ectenii speciale pentru diferite trebuințe din viața omului: rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu, pentru bolnavi, pentru cei ce călătoresc, pentru cei din închisori, pentru diferite calamități (războaie, secetă, foc etc.), precum și pentru orice primejdii din viața omului.

Toate edițiile Liturghierului cuprind diferite rugăciuni pentru: binecuvântarea salciei în Duminica Floriilor, a colivei, brânzei, ouălor, a cărnurilor în Duminica Paștilor, a strugurilor în ziua de 6 august și rânduiala Litiei pentru cei adormiți. Partea finală a acestei cărți liturgice cuprinde povățuiri privitoare la modul slujirii preotului, la pregătirea pentru Sfânta Liturghie, la ceea ce trebuie să aibă în vedere înaintea și în timpul slujbei, la felul cum trebuie să vegheze necontenit la starea Sfintelor Taine și la neajunsurile care se pot întâmpla cu acestea, încheindu-se cu Sinaxarul.

Ultima parte a Liturghierului are anexată slujba Sfintei Liturghii cu arhiereu.

CEASLOV (slav. Ceaslovă): Carte liturgică sau de ritual a Bisericii Ortodoxe care cuprinde rânduiala celor șapte Laude bisericești.

Cele șapte Laude bisericești sunt: Vecernia sau slujba de seară, Pavecernița sau Dupăcinarea, Miezonoptica, slujba de la miezul nopții sau Polunoșnița, Utrenia sau slujba de dimineață și Ceasurile: I, III, VI și IX, adică slujbele săvârșite la cele patru sferturi ale zilei.

Pe lângă slujba celor șapte Laude, Ceaslovul mai cuprinde și alte rânduieli de slujbe: Obednița, Paraclise, Acatiste, Rânduiala Împărtășirii, Canonul de pocăință, Sinaxarul sau numele sfinților din cele 12 luni ale anului. Ceaslovul se folosește atât la Altar, cât și la strană. La alcătuirea lui au contribuit Sfântul Sava cel Sfințit (†581), Sfântul Ioan Damaschin (†749) și Sfântul Teodor Studitul (†823).

MOLITFELNIC: Cartea liturgică în care sunt cuprinse toate slujbele necesare trebuințelor spirituale ale creștinului, de la naștere și până la sfârșitul vieții pământești.

Forma actuală a Molitfelnicului are următorul cuprins: Sfintele Taine și Ierurgiile (legate de acestea) - Botezul, Mărturisirea (Spovedania), Nunta, Maslul, Împărtășirea, Sfeștania, Slujba Înmormântării; Dezlegări și Molitfe; Rânduieli și Rugăciuni la felurite trebuințe; Rânduielile tunderii în monahism; Rânduieli și Rugăciuni la sfințirea obiectelor de cult; Rânduieli de Slujbe și Rugăciuni la posturi și praznice împărătești.
Istoria Molitfelnicului începe în sec. al IV-lea cu Evhologhionul lui Serapion, Episcop de Thmuis. La baza formării lui stau textele manuscrise provenite de la Sfântul Iacov, Sfântul Marcu și Liturghia descrisă în Constituțiile Apostolice, cărora se adaugă formularele Sfintelor Liturghii de mai târziu.

Procesul de formare a structurii generale a Molitfelnicului durează până în sec. al IX-lea, însă el va continua să se îmbogățească și în secolele următoare. O ediție de referință este cea de la Kiev (1646), a Mitropolitului Petru Movilă, tradus și tipărit la Târgoviște de Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, în 1709, și retipărit la București, în 1722. Aceste cărți stau la baza tuturor edițiilor Molitfelnicului românesc.

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a fost publicată şi o ediţie a Molitfelnicului mic. O carte în format accesibil, utilă în săvârşirea slujbelor solicitate de credincioşi în afara lăcaşului de cult, în case şi instituţii.