Din poezia exilului
Ștefan Baciu
(29 octombrie 1918, Brașov - 6 ianuarie 1993, Honolulu, SUA)
RADIOGRAFIA CUVÂNTULUI DOR
Când țipă în ceață un claxon răgușit
tu auzi tălăngi pe tarlale-nflorite
și-ți spui, întors cu fața la perete:
acesta e dorul.
Când vântul fierbinte aduce nisip în aripi
nisip tropical, tu visezi un bulgăr de humă
și-n somn strângi în pumni Țara Bârsei:
acesta e dorul.
Când privești orchidee-n cutii de sticlă
dincolo de petale zărind crâșmărițe
și-auzi țigănci strigând ghiocei:
acesta e dorul.
Când vezi zgârie-nori crescând peste noapte
prin negura nopții în nori vezi Bucegii
tăcând - cum taci cum gândești:
acesta e dorul.
Când treci neștiut pe o stradă din Lima
și-aștepți tramvaiul spre strada Romană
te-ntorci cu fața la zid, anonim,
și pierzi tramvaiul.
Vintilă Horia
(31 decembrie 1915, Segarcea, Dolj - 4 aprilie 1992, Madrid, Spania)
ÎNCHINARE
Prin târguri, Doamne, sufletul mi-alunec
Și printre oameni în zadar Te caut.
Mi-e glasul rupt și răgușit: un flaut
Cu sufletul răpus de prea mult cântec.
Te-aștept în dimineți întunecate,
Prin zgomotul răscrucilor umblate
Și-am obosit de când Te caut, Doamne,
Prin zvon de ierni și prin uscate toamne.
Nu vezi? Sunt singur și prea greu mi-e scrisul
De-a nu Te fi-ntâlnit pe nici o cale.
Dă-mi semn să-nchin Minunățiile Tale,
Condeiul greu, poemele și visul.
Fă-mi glasul drept și coardele sonore,
Cuprinde-mi fruntea-n mâini de aurore
Și lasă-mă pe albul unei pagini
Să mă culeg sfios dintre paragini.
Alexandru Busuioceanu
(10 iunie 1896, la Slatina, Olt - 1961, Madrid, Spania)
ȚARA DIN GÂND
Pentru Monica și Virgil
O țară unde mâinile aveau inimă bună
spicul ți se-nchina la drum spunându-și numele
și nimeni nu era grăbit să iasă dintr-o fabulă.
Multe scandaluri de ciocârlii e adevărat
peste culmile dealurilor și mai sus
doamnele înalte ciocârlii
toate de bună dimineața sculate
dar când era ceas potrivit pământul dormea leneș
cu noaptea ca o perlă atârnându-i în ureche
Acolo s-a inventat roua și carul mare și carul mic
un strămoș când trăgea cu săgeata de pe cer
în deltă lebăda
pelicanul sfâșiindu-și inima
din te miri ce și din nimic
Acolo-a fost țara
unde umbra cădea alături de om
unde omul cade-alături de umbră.
Virgil Ierunca
(16 august 1920, Lădești, Vâlcea - 28 septembrie 2006, Paris, Franța)
LA UMBRA UNULUI
Între exil și mirare
Ființa inventându-și armura și urma
Mila lumii
Pacea morții pre moarte
Lumina cea dreaptă își ascunde fața
Coboară-n fântână izvor hărăzit
Și cuvântul mărturisește nașterea
Și este fiind cu adevărat
Cădere-nălțată în incinta spusului.
Roiesc lucrurile de absența lor ispășită
Lăsați lucrurile să vină la mine
Le îngrop în amintirea lor amânată
Ca să renască în ultima amiază
La umbra Unului.
George Ciorănescu
(19 martie 1918, Moroieni, Dâmbovița - 6 februarie 1993, München, Germania)
DINTRE ZĂPEZI DEPĂRTATE CRĂCIUNUL...
Dintre zăpezi depărtate Crăciunul meu românesc
mă cheamă, inimă arsă de Crivăț străin
să colind luminilor galbene de petrol
despre un crai călător după o stea stinsă
și scutecele copilului crucificat în noi.
Leroi Doamne! Doamne!
Ciobanii cu turmele de milenii îngropate
în fracul despotic au uitat să se-nchine
și corul alb al îngerilor îmbătrâniți
țipă strident cu descompuneri de jazz:
azi ieslea-a născut mântuirea mea inutilă
Leroi Doamne! Doamne!
Mira Simian
(16 mai 1920, Râmnicu Vâlcea - 2 iulie 1978, Honolulu, SUA)
INTERPLANETARII
Murim în fiecare stea
lăsăm sămânța-n fiecare vulcan
cruce ruptă, troița Pacificului…
Cenușa aruncată-n vânt
în ocean pentru peștii arămii
sau stele căzătoare ascunse-n mărgean.
Mâine vom fi ulcele cu laptele privighetorilor
Sau a ciocârliei oprite-n soare…
Pietriș des
oasele munților
sfărâmate de inkași ca să crească porumbul.
mâine vom fi trestia de zahăr
lângă țeposul ananas
sau tictacul șopârlei în noapte
dialogul păsării, cioc roșu…
Toaca de la Cozia
atârnând soarele
în fiecare picătură de rouă.