„Domnul Iisus Hristos cheamă la mântuire pe toți oamenii”

Un articol de: Diac. Andrei Butu - 14 Mai 2023

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit în Duminica a 5-a după Paști, a Samarinencei, 14 mai 2023, un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii, în care este relatată convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov (Ioan 4, 5-42), ne arată în esență că „Domnul Iisus Hristos cheamă la mântuire pe toți oamenii”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Evanghelia Duminicii a 5-a după Paști conține trei mari învățături sau adevăruri: „În primul rând, ea ne învață că Iisus Hristos este izvorul harului, numit «apa cea vie», care vindecă pe om de păcat și îi sfințește viața spre a dobândi mântuirea, adică viața veșnică. În al doilea rând, Evanghelia de astăzi ne arată că Iisus a prezis că va veni timpul când locul de închinare a lui Dumnezeu nu va mai fi Templul din Ierusalim, ci orice biserică în care cei care cred în Hristos se închină Tatălui în duh și în adevăr, adică în Duhul Sfânt și în adevărul dreptei cre­dințe. A treia mare în­vățătură a Evangheliei de astăzi este că prin lucrarea harului dăruit ei de Hristos, femeia samarineancă, păcătoasă, se convertește și aduce o cetate întreagă la Hristos, Cetatea Sihar. Această femeie reprezintă popoarele păgâne care vor deveni creștine și care, împreună cu iudeii creștini, formează Biserica lui Hristos”.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Mântuitorul Hristos a desfiinţat atitudinile ostile mentale şi culturale dintre samarineni și iudei întipărite în mentalul colectiv al vremurilor Sale. „Mântuitorul vor­bește cu această femeie, deși era de alt neam și credință, și cu afec­țiune nestatornică, pentru că El cheamă la mântuire pe toți oamenii. Și pe cei drepți, și pe cei păcă­toși, și pe toate popoarele. Între aceste două popoare, între iudei și samarineni, era o ostilitate de secole, deoarece în anul 722 înainte de Hristos regele Asiriei a adus în Samaria asirieni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim. Acești asirieni au in­fluențat cu credința lor păgână populația Samariei. De aceea, iudeii considerau pe samarineni ca fiind inferiori și având o credință mozaică amestecată cu împrumuturi, elemente străine provenite din religia asirienilor. Când voiau iudeii să meargă în Galileea ocoleau Samaria. Mântuitorul este iudeul care nu ocolește Samaria, ci intră în dialog, nu cu un simplu samarinean, ci cu o femeie samarineancă”, a reliefat Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a evidenţiat că din convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia samarineancă aflăm care este adevărata închinare pe care trebuie să o aducem lui Dumnezeu. „Mântuitorul surprinde atât pe Ucenici, cât și pe femeie că vorbește cu ea despre mântuire, despre «apa cea vie» și despre adevărații închinători ai Tatălui din ceruri, care nu se vor mai închina nici în Ierusalim, nici în muntele samarinenilor, Garizim. El spune că adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr pretutindeni. Nu mai contează atât de mult locul geografic unde se închină oamenii, cât starea lor sufletească și conți­nutul credinței. Închinarea în duh și în adevăr înseamnă închinarea în rugăciune și în mărturisirea adevărului descoperit de Hristos. Sfinții Părinți interpretează că adevărații închinători se închină în duh și în adevăr, adică inspirați de Duhul Sfânt și mărturisind pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca fiind calea, adevărul și viața: calea care nu rătăcește, adevărul ca nu înșală și viața care nu se sfârșește. Închinarea în duh și în adevăr înseamnă o relație sau o legătură vie a omului cu Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, pe care Iisus Hristos îl descoperă ca fiind Tatăl veșnic al unui Fiu veș­nic”, a precizat Întâistătătorul Bisericii noastre.

Patriarhul României a vorbit și despre vrednicia femeii samarinence, devenită, din femeie păcătoasă, o mărturisitoare a Mântuitorului Iisus Hristos. „Sfântul Ioan Gură de Aur spune că această femeie samarineancă a devenit misionară. A crezut că Hristos este Mesia, a primit harul Lui și plină de bucurie L-a mărturisit în cetate și, în timp ce mai înainte Andrei și Filip aduceau câte un om la Hristos, această femeie samarineancă a adus o cetate întreagă la El. A convins pe locuitorii unei cetăți întregi să vină la Hristos și să-L invite în cetate. Hristos a stat două zile în cetate. Sfinții Părinți spun că în cele două zile i-a învățat pe samarineni cele două porunci: porunca iubirii față de Dumnezeu și porunca iubirii față de aproapele. Astfel, Mântuitorul a arătat cum dintr-o femeie de neam străin, cu viață oarecum nestatornică în iubire, El face un mare misionar și îi schimbă viața. Ea se convertește, crede în Hristos, primește apa cea vie, care este harul Sfântului Botez și toate celelalte daruri ale Duhului Sfânt, care se dăruiesc pe măsura întăririi și înaintării în credință. Fericitul Augustin spune despre această femeie faptul că ea reprezintă profetic popoarele păgâne care vor deveni creștine și împreună cu creștinii din poporul evreu vor forma Biserica lui Hristos. De aceea, Evanghelia în esență ne arată că Hristos cheamă pe toți oamenii la mântuire, nu numai pe cei din poporul ales, ci din toate popoarele lumii”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.