„Domnul Iisus Hristos formează apostoli pentru sfințirea neamurilor”
Biserica noastră a sărbătorit astăzi, 18 iunie, Duminica a 2-a după Rusalii, dedicată Tuturor Sfinților Români. Semnificațiile acestei sărbători și învățăturile din Sfânta Evanghelie duminicală au fost explicate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii săvârșite în biserica Mănăstirii „Sfânta Maria”-Urlați, județul Prahova.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că prima chemare adresată Apostolilor nu a fost deplin înțeleasă de către aceștia, ci simțită la nivel duhovnicesc, motiv pentru care ei L-au urmat pe Mântuitorul fără a pune întrebări sau a cere detalii despre natura misiunii.
„Evanghelia de astăzi ne arată cum Mântuitorul pregătește formarea Bisericii Sale drept comunitate divino-umană pe pământ, chemând primii ucenici, numărul lor ajungând în cele din urmă la doisprezece. Pe primii patru, însă, i-a chemat spunându-le doar: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Este neobișnuită această chemare, la fel și răspunsul lor prompt. Cei chemați nu-L întreabă pe Iisus unde vor merge sau ce înseamnă a fi «pescar de oameni», sau ce vor primi în schimb pentru că lasă toate, iar Iisus nu le promite nici o răsplată sau recompensă, ci doar îi cheamă și ei Îl urmează. (...) Răspunsul prompt la chemarea Mântuitorului se explică prin faptul că ucenicii chemați de Iisus au simțit că aceasta nu este o chemare obișnuită a unui om obișnuit, ci este chemarea Cuvântului veșnic al lui Dumnezeu, care exercită asupra omului o fascinație, o convingere sau atracție. Chiar dacă nu este înțeleasă cu mintea, ei simt o putere duhovnicească unică în cuvintele lui Iisus care îi cheamă. El era Cuvântul care a chemat întreaga existență de la neființă la ființă. De aceea, chemarea Sa este irezistibilă. Când i-a chemat pe Petru și pe Andrei, pe Iacob și pe Ioan, chemarea Sa se adresa nu doar intelectului, ci și inimii și simțirii, încât era o chemare care nu avea nevoie de explicații, deoarece se adresa ființei întregi a omului, prezentului și viitorului fiecărui om pe care Hristos îl chema să devină ucenic al Său. El îi chema la o lucrare pe care ei nu o înțelegeau, a fi pescari de oameni, dar nici nu aveau nevoie de explicații fiindcă simțeau iubirea copleșitoare a lui Dumnezeu Care era prezent în această chemare. Era o iubire sfântă, dumnezeiască, mai presus de orice înțelegere omenească, o iubire care purta în ea taina vieții veșnice. Ei simțeau cu inima că această chemare este o invitație nu doar la o misiune, ci la o viață și la fericire veșnică. Ei simțeau taina chemării, chiar dacă nu o înțelegeau din punct de vedere intelectual. Ei făceau parte din lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a lumii”, a arătat Preafericirea Sa.
Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat faptul că lucrarea la care au fost chemați ucenicii a devenit roditoare și pe teritoriul țării noastre, unde strămoșii noștri au primit cuvântul Evangheliei, fiind încreștinați în cadrul unui proces lent, dar profund.
„În această taină a Bisericii lui Hristos a intrat și poporul român prin predica Sfântului Apostol Andrei și a Sfântului Apostol Filip. Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia locuitorilor din Dobrogea de astăzi și a format primele comunități creștine. El a predicat Evanghelia și i-a botezat pe cei care au crezut în Iisus Hristos. Acestea erau populații geto-dacice și romanice. Aceste populații au fost creștinate lent, dar profund, nu cu forța sau la comandă, ci prin convorbiri duhovnicești urmate de Botez. La români a fost o creștinare lentă și profundă, nu violentă. Creștinarea a fost făcută în libertate, nu sub presiune, pentru că trebuia ca poporul care se năștea în istorie să fie un popor cu o credință răbdătoare și purtătoare de cruce spre înviere. De aceea, în pofida invaziilor popoarelor migratoare păgâne din secolul al 6-lea, poporul român creștinat lent a păstrat identitatea creștină”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
De asemenea, Patriarhul României a vorbit despre semnificațiile Duminicii Sfinților Români, serbată în fiecare an după Duminica Tuturor Sfinților: „Astăzi, în Duminica a 2-a după Rusalii prăznuim Duminica Sfinților Români. Această sărbătoare reprezintă comuniunea, unitatea sfinților români din toate timpurile, cunoscuți și necunoscuți, canonizați de Biserică și trecuți în calendar, dar și a celor care încă nu sunt trecuți în calendar, dar care în fața lui Dumnezeu sunt sfinți. Acatistul Sfinților Români arată că în această zi îi pomenim pe toți ierarhii, preoții și diaconii sfinți din poporul român. Apoi îi pomenim pe toți martirii care s-au jertfit pentru apărarea credinței de-a lungul veacurilor. De asemenea, îi pomenim pe toți cuvioșii și cuvioasele din mănăstiri și schituri care, prin rugăciune și viețuire sfântă, au adus binecuvântările Preasfintei Treimi peste poporul român. Asemenea, îi pomenim pe toți care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori, păstrând dreapta credință și rugându-se pentru popor și patria noastră. Astăzi, îi pomenim și pe toți credincioșii mireni, bărbați și femei, părinți și copii care, de-a lungul veacurilor, au păstrat credința creștină și au transmis-o generațiilor următoare”.
În încheiere, Preafericirea Sa a oferit obștii monahale tămâie naturală de Oman, cărți de slujbă și alte lucrări apărute la Editurile Patriarhiei Române, iar credincioșilor prezenți iconițe ale Duminicii Sfinților Români.