Domnul oștirilor

Nici nu au apucat elevii să înceapă bine școala că noi vești au tulburat echilibrul precar al procesului de învățământ. Mai întâi dronele, apoi alarmele de la Galați, Tulcea și Brăila, apoi mișcările de trupe în diverse zone adiacente conflictului dintre Rusia și Ucraina și, de curând, situația din Israel și Gaza. În diverse state care au abolit serviciul militar obligatoriu se încearcă o revenire la acesta, la noi s-a publicat în Monitorul Oficial Legea nr. 273 din 16 octombrie 2023 privind organizarea și funcționarea poliției militare. Mass-media seamănă furtună. 

Elevii mai mari se informează, cei mai mici aud de la părinți sau de la colegi. Tăcută sau rostită, o întrebare stăruie în sufletele lor: va fi sau nu război mondial? Ce însemnătate au ultimele evenimente? Artizanul nevăzut al tuturor năpastelor și temerilor oamenilor aduce furtuni peste furtuni de gânduri, de știri, de vorbe, de întrebări despre vremurile, apocaliptice (sau nu), pe care le trăim. Dar Mântuitorul ne-a avertizat: „Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul” (Matei 24, 6). 

Nu vă temeți!

Grele sunt cuvintele acestea pentru tineri. Cum să nu se sperie când războiul și moartea bat la ușă? Doar suntem făcuți pentru viață, și încă din belșug. Dar avem temei pentru nădejde. Și nu pentru că încă nu este sfârșitul, ci pentru un sens mai înalt, anume acela că Învierea Domnului ne dă puterea de a trăi cu adevărat atât vremelnic, cât și în veșnicie. Deși sunt acum în lume „războaie şi zvonuri de războaie”, cu multă durere și moarte, Hristos ne arată că adevăratul război este în altă parte. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena” (Matei 10, 28). Miza esențială este Împărăția cerurilor. Orice altceva este prea puțin.

Avem câteva învățături remarcabile izvorâte din viața duhovnicească plămădită în creuzetul Frăsineiului. Părintele Ioanichie Popescu ne sfătuiește ca „în timp de război să avem grijă mai multă de starea sufletească, dar să cerem prin multă rugăciune acum înaintea lui Dumnezeu ca să ne păzească pe viitor de pericolul mare: al treilea război mondial. Și atunci noi să ne spovedim mai des, să ne împăr­tășim mai des, adică să fim pregătiți și pentru viața de dincolo”. Să punem în lucrare îndemnurile părintelui Ghelasie: „Să nu te alarmezi”, chiar dacă mass-media seamănă panică, și „nu blama răul”, pentru că prea puțin înțelegem lucrarea lui Dumnezeu cu noi.

Minunea

„Avem nevoie de un neprihănit.” Mă gândesc la replica aceasta din filmul Chudo (Minunea), din care foloseam unele fragmente la temele potrivite. După încercările eșuate ale prietenilor, medicilor, comu­niștilor și chiar ale ieromonahului Serafim de a lua icoana Sfântului Nicolae din mâinile Zoiei, încremenite pentru sacrilegiu, părintele a cerut un lucru greu de înfăptuit în plină perioadă comunistă în Rusia: să fie găsit un tânăr neprihănit care să se roage pentru ea.

Cu atât mai greu sunt de găsit astfel de rugători în perioada neo­comunistă de astăzi, când războiul se poartă pe toate planurile vieții, fizică, psihică și duhovnicească, prin ucidere, cultura morții, depresie, deznădejde, imoralitate și lepădare de Dumnezeu. Tăvălugul lgbt-ist caută să șteargă orice urmă de curăție și nevinovăție din sufletele tinerilor noștri. Este destul să ne gândim la controversele privind educația sexuală în școli și încercarea de a perverti copiii de la vârste fragede. De ceva vreme, la început mai timid, iar acum mai hotărât, așa-zișii transsexuali îmbrăcați specific se afișează ostentativ în zone publice, la metrou, în parcuri și, de curând, într-un loc de joacă pentru copii. Este o lucrare a celui viclean, care se teme de rugăciunea curată a celor inocenți.

Războiul din lume este o urmare a celui nevăzut. Într-un asemenea război este nevoie de arme duhov­nicești, prin care să se nimicească puterile răului, după cum a spus Mântuitorul când a fost acuzat că scoate demonii cu ajutorul demonilor: „Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine, risipeşte” (Matei 12, 28-30). Iar dacă am fost și suntem prădați înseamnă că mai întâi am fost legați. Duhov­nicește.

Armele luminii

Într-un studiu privind represiunea religioasă în România comunistă și mișcarea Rugul Aprins, istoricul George Enache relatează un răspuns important al părintelui Daniil Sandu Tudor dat unor stu­denți care îl întrebau dacă Mişcarea Legionară a fost pe linia dogmelor creştine: „Ideea legionară a fost o greşeală, încălcând normele Bisericii. Dacă ei vor să continue rezistenţa anticomunistă este necesar să intre în mănăstiri şi să continue lupta cu arme spirituale”.

Este un răspuns actual. Rezis­tența antineocomunistă are nevoie de astfel de arme. Și dacă vocația monahală a slăbit în rândul tinerilor, atunci să-i ajutăm să facă mai întâi mănăstire în cugetul lor. Avem puterea aceasta pentru că „lucrăm cu sufletul omului”, cum spunea o minunată prietenă. Să o facem cu o teamă sfântă pentru ceea ce sădim. Să-i ajutăm să devină conști­enți de puterea gândului, de aportul fiecărui om la războiul de astăzi, după cum arată Sfântul Sofronie de la Essex: „Oamenii nu știu că atunci când gândesc ceva rău într-un colț al casei lor, al căminului lor, distrug marele trup al întregii omeniri”. De aceea este nevoie de pocăință, de îndreptare, de raportarea permanentă la Hristos, fără de care nu putem face nimic bun.

Omul curat, neprihănit, are rugăciune, nu gânduri, după cuvântul părintelui Varnava Iancu: „Ce credeți că sunt gândurile? Sunt încercarea de a deveni dumnezei pentru noi înșine și pentru alții. Omul care se predă lui Dumnezeu și nădăjduiește în mila Lui este un om liber, nu are gânduri, are viață, se bucură de viață, inima lui lucrează și dorește ca această viață să se transmită tuturor”.

Vrem viață!

Să-i învățăm pe elevi să o trăiască, mai întâi în duh. Să adauge fiecărui gând rugăciunea potrivită: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate” când văd frumusețea creației sau realizările omenești; „Doamne, mi­luiește” când e nevoie de ajutor sau îi judecă pe alții; „Doamne, apără” în primejdii; „Dumnezeu să te binecuvânteze” când se gândesc la aproapele lor, fie prieten, fie vrăj­maș; „Mulțumesc, Doamne”; „Doamne, fie voia Ta” în toată vremea. E o luptă să biruiești gândul cu rugăciunea, de aceea este nevoie de ajutor, pentru că adversarul este atât de viclean.

Sfântul Arhanghel Mihail, Arhi­strategul oștirilor cerești, a câștigat primul război duhovnicesc, oprind căderea îngerilor. Pentru că războaiele pământești sunt expresia celor duhovnicești, din văzduhuri, pe parcursul istoriei, în nenumărate rânduri, Sfântul Arhanghel Mihail i-a întărit pe cei drepți înaintea lui Dumnezeu. Să le punem la suflet elevilor îndemnul de a se ruga lui, cum auzim la Utrenia praznicului Sfinţilor Arhangheli: „Unde umbrează darul tău, Arhanghele, de acolo se goneşte puterea diavolului. Că nu suferă să rabde lumina ta luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Săgeţile lui de foc purtătoare, cele slobozite împotriva noastră, stinge-le cu solirea ta, apărându-ne pe noi de smintelile lui, vrednicule de laudă, Mihaile, Arhanghele!” Când copiii și tinerii se vor ruga astfel, vor contribui cu mica lor lumină la biruința în războaiele acestor vremuri, alăturându-se cântării cetelor îngerești: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!”