„Domnul S-a întrupat pentru ca omul să primească sălaș în inima Împărăției cerurilor“
Vineri, 25 martie 2022, de sărbătoarea Bunei Vestiri, Mănăstirea Durău de la poalele muntelui Ceahlău și-a celebrat hramul. Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat cu această ocazie în biserica așezământului monahal Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur unită cu slujba Vecerniei.
Numeroși credincioși nemțeni, precum și pelerini din întreaga zonă a Moldovei au poposit la Mănăstirea Durău pentru a participa la hramul așezământului monahal, bucurându-se totodată de zăpada care s-a așternut între timp peste mănăstire și peste stațiunea montană.
În cuvântul de învățătură adresat maicilor și credincioșilor prezenți în sfântul lăcaș, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a explicat în câteva rânduri cum poate creștinul adevărat să dobândească Împărăția cerurilor: „De ce de Buna Vestire este începutul mântuirii noastre? Pentru că Dumnezeu, la plinirea vremii, a dorit să-Și găsească sălaș în pântecele Fecioarei Maria, pentru ca omul să primească sălaș în inima Împărăției cerurilor. Astăzi este începutul mântuirii noastre pentru că Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să dobândească starea de Dumnezeu după har. Astăzi este începutul mântuirii noastre pentru că Dumnezeu S-a făcut trup pentru ca omul să se facă duh. Întrebarea din inima acestei sărbători, legată de mântuirea noastră, este: «Cum poate omul, purtător de trup, născut din bărbat și din femeie, trăitor în această lume, să primească sălaș în Împărăția cerurilor?» Răspunsul ni-l oferă Domnul Hristos, zicând: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața». [...] Răspunsul ni-l oferă, de asemenea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care, arătând spre Dumnezeiescul Fiu, zice celor de față la nunta din Cana Galileei: «Faceți tot ceea ce vă va spune El», adică Domnul Hristos. Iar Domnul Hristos ce ne spune? «Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor!» Ne spune, de asemenea: «Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi». Răspunsul la întrebare îl oferă și sfinții și dumnezeieștii apostoli, care mărturisesc, precum Sfântul Apostol Pavel: «De aș da trupul meu să fie ars, de aș cunoaște toate limbile pământului, de aș avea toată știința acestei lumi, de aș avea credință încât să mut și munții, iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt», arătând prin aceasta că dragostea este mai mare decât toate, ea, în duhul credinței și nădejdii în Dumnezeu, îl ridică pe om de pe pământ în slava Împărăției cerurilor”.